[three_fourth last=”no”]
Cum ziceam? Trei zboruri in 24 de ore, cu 400 km pe sosea – la desert, de data asta. Plus un aperitiv in autocar. Plus cea mai rapida intrare/iesire dintr-o tara: 30 de minute, la o tigara. Noroc ca exista domnite dragute la check-in care sa-ti ofere loc pe exit row, sa te poti bucura linistit de faptul ca fd-ul a mers pana la capat.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la… nu, rectificam: dar eu cand vad munti, raman uitandu-ma de parca e prima data cand intalnesc asa ceva. Nu chiar ca rwandezii care vad zapada, dar pe-aproape. Imi plac, bai! Mai ales cand vad un lant muntos care se intinde pana dincolo de capatul orizontului, si mai ales cand il vad de sus.
Ah, iar sistemul asta de ferestre hi-tech de pe Dreamliner, cu un gel electrosensibil care devine mai transparent sau mai intunecat in functie de cat curent bagi in el din buton, e cool.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
As putea trai aici. Pana erupe chestia aia care se ghiceste in spatele norilor din departare, cand as face cateva fotografii si as tuli-o, ca sa ma intorc dupa ce se potoleste. Si tot asa.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Vinurile Misiones de Rengo erau deja preferatele mele, dar am zis ca se impune o comparatie proaspata cu malbec-ul de alaltaieri, ca na, mai stii? Oricum, in domeniul asta trebuie sa faci permanent comparatii de-astea, sa te mentii la curent cu evolutia fenomenului, daca ma-ntelegi pe undeva.
Rezultatul experimentului? Un carménère chilian cu un gratar de vita argentiniana te fac sa intelegi care era treaba cu ambrozia si nectarul.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Iti zic: nu te apuca de baut cu mexicanii, ca nu mai termini. Cel putin nu pana dupa miezul noptii si dupa multi, multi litri de bere. Sfatul 2) ar fi sa nu te apuci de baut cu mexicanii care sunt ingineri de intretinere la linia aeriana care o sa te duca de colo-colo peste cateva zile, dar peste asta sa zicem ca poti trece cu un pic de ajutor divin. Insa cand se ajunge la baut bere cu recipiente de 1 gallon (3.78541 litri, in caz ca nu stiai) si cand toti de la masa rad si isi spun unul altuia “cabrón”, e clar ca ai devenit deja extrem de fluent in spaniola.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Cinci ore intr-o frontiera e cam mult. Dar cand esti la 2800 m, inconjurat de munti si cu un cer ca asta deasupra, parca trec mai repede. Zici ca esti in statiune, mai faci un bugare, mai faci o gluma cu partenerii de traseu, mai stai cuminte si-ti lasi ochii sa se bucure de peisaj, si gata!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Adica Malbec de Mendoza. Se asorteaza perfect cu legumele. Si cu serile caldute in care oamenii danseaza tango pe strada, langa terasa.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Uite cam asa cresc fripturile ca aia de ieri: cu sutele, linistite, pe dealuri molcome si campii verzi, sub un cer din picturi in acuarela.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Bife de chorizo. Jugoso. Argentiniano. Daca faci liniste, o sa auzi gemetele papilelor mele gustative ajunse pe culmile orgasmului si ramase acolo.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
