[three_fourth last=”no”]
Inclinare la 160 de grade, whisky, cina, sampanie, filme. Business clas seats? Da, dar cu peisaj terestru, ca-i vorba de un autobuz.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Un refugiat afgan usor mitoman, dar imbracat ok si cu o engleza impecabila, imi tine companie la mic-dejun.
Un tinerel german imi ofera pachetul lui de tigari si bricheta, ca vrea sa se lase de fumat incepand din secunda aia; il conving rapid ca e o tampenie sa te lasi de fumat luni – vineri 13 ar fi, de exemplu, o zi mult mai potrivita. Ma injura prieteneste, razand, si baga tigarile inapoi in buzunar. Am mai facut o fapta buna.
Proprietara hotelului, care isi poarta foarte elegant cei aproximativ 50 de ani, imi rabda la fel de elegant spaniola in timp ce bem o cafea pe fotoliile din curtea interioara.
O zi de calatorie.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Exista apa ok si apa ne-ok. Apa ne-ok e aia care curge din cer si care, pe langa faptul ca te enerveaza, te enerveaza si mai tare cand iti strica obiectivul. Apa ok e cea care curge pe stancile din jur, formand o minune a naturii. Atat de spectaculoasa incat apa aia bleah nici nu mai conteaza.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ma rog, brazilienii au un singur cuvant care sa rezume sintagma din titlu – feijoada – dar merge si cum am zis eu, potrivit invataturilor de ieri.
Feijoada asta explica de ce portugheza e un fel de moldoveneasca a spaniolei: e, de fapt, fasole cu afumatura si carnati. Langa care un bucatar serios (bucatarao serioju, cum ar veni) mai pune tot felul de garnituri si salate, ca sa fii sigur ca nu te mai ridici de la masa o ora si inca o ora dupa aia. Plus o ora pentru un açaí si doua-trei caipirinha.[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Tot ce trebuie sa faci e sa amesteci cuvinte in romana, italiana si spaniola pe care le spui cu accent de moldovean si sa bagi din loc in loc niste sh-uri, niste j-uri si niste sao. O sa remarci ca oamenii intai se uita la tine cu ochii mari, dupa care se concentreaza si – nu rade! – chiar incep sa te inteleaga. Si iti raspund in limba lor, pe care, daca te concentrezi si tu, o intelegi. Pentru cazuri complicate e bine sa ai, totusi, google translate cu pachetul de portugheza downloadat. Sa fie, sa nu lipseasca.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
3 zboruri in 24 de ore, 7,000 de mile, plus un drum cu masina, ca aperitiv. Aaaaa… asta cred ca-i un nou record personal. Iar satisfactia ca a fost un fuel dump reusit si ca n-a ridicat nimeni din sprancene la check-in – nepretuita.
[three_fourth last=”no”]
N-am crezut ca o sa traiesc ziua in care trei taximetristi bucuresteni la rand sa refuze o cursa pana la aeroport. Ma rog, pierderea lor, castigul unui sofer simpatic de la Uber. Pentru ca, de nervi, mi-am instalat si activat instantaneu aplicatia (da, ma, abia acum). Iar in urma experientei de azi, o sa-i evit cat pot de mult pe taximetristi. Inclusiv prin alte tari, unde riscul de a da peste un nesimtit creste proportional cu necunoasterea limbii locale, dupa cum am descoperit recent in Malaysia. Well, asta nu inseamna ca renunt la Grabtaxi si MyTeksi – sunt folositoare si ele in caz de nevoie, ca iti ofera un oarecare control asupra soferilor iti arata de la bun inceput cam cat te costa cursa. Chestia care ma bucura cel mai mult e ca taximetristii care nu se adapteaza o sa castige din ce in ce mai putin, pana o sa dispara. Abia astept.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Din cand in cand, romanii se trezesc. Mai ales aia tineri si frumosi. As prefera s-o faca fara sa fie nevoie ca pentru asta sa adoarma alti romani tineri si frumosi, dar e bine ca macar se intampla. Iar cand se intampla, ca azi, cand au iesit in strada, satui de faptul ca, iata, coruptia ucide, mai multe mii de oameni decat la mitingurile organizate de unii sau de altii in ultimii ani, ma bucur tare.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Pai am avut asa: focuri, ca alea facute de indieni pentru semnalizare, vreo cinci; cartofi copti in jarul rezultat la punctul precedent; tras cu arma in animale si pasari salbatice (primeste calificativul “salbatic” orice vietate care intra in curte fara sa aiba ce cauta acolo). Si stele si colosal de multa liniste dupa ce s-a lasat intunericul. Or fi fost niste bizoni prin preerie, dar nu i-am auzit.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Inca de pe vremea cand nu se auzise de Halloween pe meleagurile astea, furam bostani de la vecinii care aveau mai multi decat bunica-mea, ii scobeam si-i ciopleam toata ziua (ca furam multi), le instalam lumanarici in interior, iar seara impodobeam prispa si stalpii gardului. As mai face si azi chestia asta (si cred ca o s-o si fac, la prima ocazie), dar cu imbunatatiri. In sensul ca, dupa ce se sting lumanarile, ii mai dau o utilitate bostanului – una ca pentru oameni mari. Ca mi-a placut ideea. Si berea, desigur.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
