Daca nu esti graphic designer, s-ar putea sa nu intelegi o parte dintre comics-urile astea, dar te prinzi tu pana la urma. Si razi. De ele sau de graphic designeri (slap).
Daca esti graphic designer, te regasesti automat in majoritatea si razi. Daca ai simtul umorului, de ele. Daca ai un simt bolnav al umorului, de tine insuti. Cam ca mine, asa.
[three_fourth last=”no”]
Daca as avea coada, as da din ea. De satisfactie ca logo-ul asta a iesit exact asa cum mi-l doream: stilizat, curat, simplu, perfect potrivit cu ideea – si grafic, si cromatic.
Despre ce idee e vorba, vom vorbi intr-o editie viitoare a emisiunii, asta-i doar un fel de teaser.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Nu stiu cum gateste Anthony Bourdain, dar imi dau voie sa presupun ca extraordinar. Sper sa reusesc intr-o zi sa-mi verific presupunerea asta. Deocamdata am descoperit ca si scrie foarte bine – atat de bine incat mi-am dat peste cap complet programul de somn, care si asa nu era cel mai normal, dupa standardele bastinasilor: de fiecare data cand luam kindle-ul in mana ca sa citesc “o jumatate de ora, pana adorm”, sfarseam doua ore mai tarziu prin a ma obliga sa-l las jos, ca sa nu ma prinda iar rasaritul soarelui.
Pe langa pasiunea pentru bucatarie, pe care aproape ca o simti scurgandu-se de pe pagini pe mana ta si te face sa salivezi des, te “prinde” modul in care povesteste: alert uneori, cu multe detalii alteori, sincer, chiar brutal cu el insusi (si cu multi altii), si cu un umor absolut delicios.
A fost tradusa si in romana (desi nu-mi imaginez cum a iesit capitolul dedicat limbajului folosit in bucatarie… hahaha), dar merita citita in original. Eu m-am apucat deja de urmatoarea.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Are un an si ceva episodul asta, dar eu nu mai am Discovery – deci nici MythBusters – din antichitate, asa ca abia azi l-am vazut.
Pai da, cum? Logic! Cu cat ceva e mai mare, cu atat e mai greu de intretinut. Iar oamenii, in special barbatii, sunt foarte atenti la nevoile celorlalti si foarte saritori la nevoie. Si atunci lasa bacsis mai mare, sa ajute la intretinere. Absolut firesc. Myth confirmed.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Bineinteles ca in contextul actual, harta asta (care-i un fel de aplicatie, de fapt) facuta de Organizatia Internationala pentru Migratie devine si mai interesanta, dar ea e o resursa de informatii in sine, si fara context. Click – si poti sa vezi cati imigranti sunt intr-o tara si de unde au venit ei. In Sahara Occidentala, de exemplu, zero.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Stii cum ziceam cand eram mici si prosti – “frate-miu e de un milion de milioane de milioane de ori mai tare decat frate-tu si il bate”. Asa si cu D-Wave-ul celor de la google, care-i de 100 de milioane de ori mai rapid decat laptopul la care tastez eu acum.
Dincolo de dick contest, insa, ce ma fascineaza e stiinta din spatele tehnologiei asteia, care iti cam da logica peste cap. Ideea ar fi ca, spre deosebire de bit-ul ala ordinar, care poate fi doar 0 sau 1, bit-ul cuantic mai poate fi si 0 si 1 in acelasi timp. Si asa ajungem la matza lu’ Schrodinger, care poate fi moarta si vie in acelasi timp, pana ne uitam la ea. Inca n-am inteles, dar continui sa mai citesc pe tema asta, ca imi place.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Dupa ce mi-au explodat neuronii de nervi din cauza cacatului ala colosal de lege anti-fumat si a imbecililor care aplauda o asemenea monstruozitate fundamentalista cu un entuziasm pe deplin demn de IQ-ul lor cat numarul de la pantofi (ah, abia astept sa va rad in fata atunci cand o sa va luati si voi o muie peste ochi sub forma unei interdictii extremiste de genul asta, you pathetic cocksuckers), a trebuit sa ma refugiez in YouTube. Unde am dat, nu stiu cum, de Daniela Andrade. Care mi-a placut tare. Iar cand a aparut si KRNFX, despre care de asemenea habar n-am avut pana azi ca exista, mi-a placut dublu. Si am stat asa, fumand si ascultand.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Deci nu doar ca sucul ala se preteaza la orice, de la a-l bea asa, curat si rece, pana la a-l aditiva cu un pic de rom, dar si miezul e, well, miez. Da, poti sa-l mananci cu lingurita, dar si mai interesant e sa te abtii (bine, fie, poti sa mananci o lingurita; dar numai una! si dupa aia iti faci temele) si, dupa ce l-ai scobit tot, sa faci un smothie cu inca ceva. Sau o supa thailandeza de cocos, dar pentru asta cred ca mi-ar mai trebui niste nuci, avand in vedere ca tocmai le-am devorat pe cele pe care le cumparasem.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Am asa, un soi de nostalgie amuzata atunci cand citesc o carte scrisa in URSS pe vremea in care autorii, fie pentru ca li se cerea, fie din convingere daca erau mai prostuti, fie ca sa fie siguri ca trec de cenzura, bagau in text cate ceva “de bine” despre oranduire. Nostalgia vine din faptul ca, in copilarie, unele dintre primele carti pe care le-am citit – mai ales SF-uri – veneau de la rasarit, ca sa zic asa, iar multe mi-au lasat in memorie pana azi o senzatie placuta, chiar daca nu-mi mai amintesc despre ce era vorba in ele (imi amintesc totusi de una cu niste copii care raman inzapeziti undeva prin Ararat si supravietuiesc o iarna acolo, cred ca am citit-o de vreo trei ori, ca imi era simpatica, trebuie s-o caut).
Salmugra n-am citit-o in copilarie, dar am rezolvat problema acum. Iar povestioara (ca-i o povestioara, nimic extrem de profund sau de complicat), daca treci peste faptul ca personajul principal, de exemplu, citeste in Pravda despre “dusmanii poporului coreean” (hahaha, noroc ca nu citeste multe asemenea chestii, cel putin nu in carte), e un SF simpatic.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Vinurile moldovenesti nu ma incanta in mod deosebit (asta e, imi place mai mult prospetimea celor din “Lumea Noua”), dar la distilate se pricep oamenii. Kvint-ul e tata’ lor (desi, hmmm… pe asta nu prea putem sa-l numim “moldovenesc”, daca-ntelegi ce vreau sa zic), dar merge si un Luceafar, mai ales la pachet cu un grup masiv de prieteni. Sau, si mai bine, sase, sa ne tina pana dupa miezul noptii.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
