Monthly Archives: January 2016

Home/2016/January

January 2016

Cincuenta por ciento fluido

21 January 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Ti-am mai zis ca incerc (si, culmea, chiar reusesc) sa deschid zilnic Duolingo, ca sa mai depozitez in neuron cate ceva din oarece limbi straine care imi lipsesc. Cu irlandeza n-a mers, e imposibil sa inveti asa ceva (cel putin daca nu traiesti in Irlanda), dar la spaniola tocmai am fost anuntat astazi ca am ajuns la 50%. Muy bien, cabrón!
La germana sunt mai in urma, ca am inceput mai tarziu, dar progresez si acolo, fi-le-ar genurile alea care n-au nicio noima!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Timpul dezarticulat

20 January 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult despre Philip K. Dick, desi s-ar putea spune ca numele nu-l ajuta prea mult. Tocmai am terminat Timpul dezarticulat si aproape ca m-am apucat deja de urmatoarea. Substanta M e un episod dintr-un alt film (foarte bun si ala, dupa cum povesteam aici la vremea respectiva), dar omul e creator de SF, si inca unul bun. Acum nu doar ca m-a tinut in intuneic trei sferturi de carte, dar a mai si rezolvat dilema intr-un mod credibil (pentru un SF, that is); plus ca n-a facut o poveste care are doar un cap, o coada si atat: daca te uiti un pic sub ea sau dincolo de ea, s-ar putea sa vezi si niste lucruri [etern valabile] despre oameni si societate.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

On Air. Online.

19 January 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Stii cum se spune: cizmarul are intotdeauna pantofii gauriti. In aceasta minunata traditie, si ON AIR Media Professionals ramasese de ani buni cu un site de altfel frumusel, dar facut in Flash, tehnologie pe care n-o suporta niciun fel de telefon sau tableta si care cred ca in curand o sa dispara de tot.
Ei bine, gata cu traditiile daunatoare: cu pretul catorva nopti si zile consumate in trei schimburi ca la uzina, corporatia a capatat haine noi, bune de vazut si pe mobil. Nu doar in romana, ci si in engleza, bineinteles. Si colorate indraznet, ca inspiratia m-a dus spre o schema de culori la care nu m-as fi asteptat, dar care se prezinta simpatic.
Ma declar satisfacut foarte pe ziua de azi.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Manglehorn

18 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Lui Al Pacino ii place sa faca studii (vezi Looking for Richard sau Wilde Salome), iar filmul asta aproape ca e tot un fel de studiu. Doar ca nu unul despre teatru, ci unul despre singuratate, iubiri care te obsedeaza decenii dupa ce le-ai pierdut de prost ce-ai fost, relatii disfunctionale cu propriii copii, sinceritate, falsitate si cum se remediaza (sau nu) lucrurile pana la urma, despre cum poti sa ramai pe afara desi tu esti chiar ala care face chei si deschide usi. Ii dau 6.5, stiu eu de ce.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Krakatit

17 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Una dintre primele povestiri SF din viata mea a fost R.U.R., pe care acum ma oftic tare ca n-o mai gasesc, dracu’ stie pe unde oi fi pus-o. In amintirea ei, am zis sa vad despre ce-i vorba si in Krakatit, de acelasi Karel Capek. Nitelus haotica, iti zic: uneori ai senzatia ca face misto de cineva/ceva, alteori SF-ul se transforma in filozofie, iar atmosfera si dialogurile de secol XIX-XX creeaza un cadru destul de ciudat pentru ceva ce prevesteste inventarea bombei atomice. Dar interesanta, una peste alta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Pustnica din taiga

16 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Faptul ca femeia e usurel cu capu’, crede ca punga de faina pe care apare un cod de bare e ceva instrument al diavolului, e prea putin relevant. Pana la urma, e treaba ei ce crede, ca sta in padure si nu deranjeaza pe nimeni, spre deosebire de neo-habotnicii care gandesc exact la fel dar traiesc printre noi, in oras, si mai au si facebook sa ne intoxice wall-ul cu delirurile lor mistice. Da’ chiar! Fetele alea, saracele, de la supermarket, sunt slugile Satanei pentru ca scaneaza coduri de bare toata ziua? Intreb si eu.
Am inchis paranteza, revin la subiect: relevanta e povestea in sine. Povestea unei femei care traieste de 70 de ani, practic singura, in creierii muntilor din fundul Rusiei, pe unde mai cad din cand in cand bucati de rachete lansate de la Baikonur – asta asa, ca o legatura brutala intre Evul Mediu si viitor.
Interesant, nu-mi pare rau ca mi-am petrecut o ora urmarind documentarul, plus inca o jumatate pentru cel facut de Vice.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

ili

15 January 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Bine, s-au crizat cativa ca filmuletul promoveaza hartuirea femeilor japoneze, da’ sarim peste prostia asta si ne concentram pe ce-i important: si anume, faptul ca daca apare pe piata functionand ca in prezentare, chiar putem duce calatoriile la un nou nivel. Ala in care una dintre cele mai importante bariere, cea lingvistica, dispare.
Gata, am adaugat-o in wish list.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Only 15 years old

14 January 2016|Tags: , |

[three_fourth last=”no”]
Ar fi facut 16 anu’ asta, da’ n-a mai apucat, saraca. Chiar si asa, totul s-a desfasurat cu respectarea stricta a normelor legale. Si oenologice, ca despre o feteasca alba era vorba.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Lucy

13 January 2016|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Fiind un film facut de Luc Besson, inevitabil avem 1) o tipa care impusca milioane de raufacatori si 2) o cursa cu masini prin Paris. Cu tipele o cam nimereste omu’, ca Scarlett Johansson se potriveste excelent in rolul asta. Asa cum s-a potrivit si minunatia aia de Natalie Portman in Leon. Cat despre traseul cu masina prin Paris, nu pot sa spun decat ca e mai SF decat tot restul filmului. Dar, well, asta-i stilul, trebuie sa faca si Besson un pic de spectacol, il inteleg.

Ce nu inteleg e de ce trebuie sa ia o idee – interesanta, la originea ei – si s-o proiecteze pe pereti cu lumini, indicatoare si instructiuni de folosire, ca pentru prosti din aia care n-au citit in viata lor o stire si n-au intrat intr-un muzeu. Ok, stiu ca multi chiar n-au intrat in viata lor intr-un muzeu si au citit doar stiri despre Gutza, dar cu noi, astia normali, cum ramane?
Sa luam ca exemplu ideea ca atunci cand stii tot, esti tot. Atat de “tot” incat poti inclusiv sa te intalnesti cu tiza ta de acum n milioane de ani (wink), chestie despre care trebuie sa fi auzit si Michelangelo, doar ca ala era probabil mai misogin (wink). Really, Captain Obvious?
Cred ca daca n-ar fi fost astea doua chestii, i-as fi dat mai mult de 6.7, ca mi-a placut filmul.

Ah, si cred ca tiza eroinei era, de fapt, Gutza.

[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

No detail is too small for the big ones

12 January 2016|Tags: , |

[three_fourth last=”no”]
Stai asa, ca am ramas fixat pe reclame facute de companii aeriene. Vorbim de companii serioase, nu blueruri, deci si productiile sunt intr-un fel. Intr-un mare fel. Ca asta, scoasa luna trecuta de Singapore Airlines.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Advertisment ad adsense adlogger