Stii cum e sa ai, in ziua de azi in care o aprozareasa proasta decide ce ti-e bine si ce nu, un separeu doar pentru tine si pentru cine mai vrei tu (cu semineu, lemn, mobila veche, chestii, nu asaaa, la misto!), in care sa stii ca nu intra decat chelnerul si – mai ales! – in care sa poti fuma? Nu stii, ca ai lasat-o pe aprozareasa sa decida pentru tine. iti spun eu: mi-nu-nat!
O iubesc pe Melania, serios. De ani buni. E o combinatie de ochi, zambet si minte de care pur si simplu n-ai cum sa nu te indragostesti. Iar de azi o iubesc si mai mult, pentru lectia asta geniala de logopedie. Si de civism. Lectie pentru oameni destepti si carora le pasa cine sunt cei care conduc. Pesedistul ala dezgustator nu e printre ei (sa-l fi vazut pe facebook cum s-a ofticat dupa aparitia filmuletului) si ar fi bine nici sa nu mai fie vreodata printre cei care conduc. Incercam pana iese.
Ca nu pot sa-i spun “vin”: sunt doar 5 litri. Cinci, bai, da’ ai mei! Facuti cu manutele astea (la propriu!). Si trasi azi de pe drojdie, intru slava lui Dionyssos. Partea proasta e ca nu cred ca reusesc sa fac si o sticla de spumant – sau, ok, hai sa-i zicem doar “frizzante” – din el, in primul rand pentru ca n-am destul (poate n-ai inteles: sunt 5 litri), iar in al doilea pentru ca nu gasesc drojdie de-aia speciala care trebuie pusa in sticla pentru a doua fermentatie. Da’ nu-i bai, poate la anu’. Acum ma multumesc cu vinul asta, cel mai eco, cel mai hand-made si cel mai rare dintre toate pe care le poti gasi in galaxie: struguri crescuti fara absolut niciun fel de supliment chimic dintr-un singur butuc de vie ai carui inaintasi cresc acolo de 50 de ani (cel putin), culesi manual, selectati manual, zdrobiti manual. Licitatia pleaca anul asta de la 1000 de euro sticla.
Era si timpul sa vedem un telefon facut chiar de Google! Nu de alta, da’ mi s-a parut intotdeauna cam aiurea sa-i lasi doar pe altii sa faca telefoane pe baza tehnologiilor inventate de tine, iar tu sa nu te bagi in domeniul asta. Dar acum, gata: a aparut Pixel. Primele review-uri zic ca e excelent, cu look & feel, specificatii si features de varf de clasament. Plus ca are toate mufele de care ai nevoie, ca Google nu-i ca altii care compenseaza cresterile de pret si specificatiile tehnice din deceniul precedent astupand jack-ul pentru casti.
George Clooney si Julia Roberts intr-un film regizat de Jodie Foster, de zici ca-i intalnirea pensionarilor. Ideea e mareata – sa vorbim despre etica pe Wall Street si despre etica in presa – dar pe temele astea doua asta n-ai nevoie sa faci un film, ci doar un scurt-scurt-foarte-scurt-metraj: un ecran gol pe care scrie doar atat: “nu [mai] exista”. Ei bine, nu: Jodie Foster a tinut totusi sa faca un film, si inca unul care sa combine ambele subiecte. Drept urmare, a iesit o chestie cam cliseistica, fara drame credibile pe figurile personajelor (Caitriona Balfe e exceptia, pare singura care si-a luat rolul mai in serios) si cu multe scene trase de par. Agreabil, intr-o seara, asa, dar cam atat. 6.1.
Trebuie sa ma mai lamuresc daca ar functiona si in clima noastra de aici, ca sa-mi infig si eu o chestie de genul asta in curte, dar oricum ideea mi se pare foarte tare. Si colosal de simpla. Si nu inteleg de ce nu-i deja pusa in aplicare pe scara larga.
Puteam sa-i spun si in romana “muschi de porc[usor] cu salata fierbinte de ciuperci, mere si nuci”, dar am tinut sa folosesc “hot”, pentru ca salata nu-i doar fierbinte, ci si spicy (asta ca sa-i scot din minti complet pe aparatorii limbii romane stramosesti).
N-am gasit nicaieri reteta, am inventat-o pe loc, mort de foame fiind si invartindu-ma haotic prin bucatarie: asta mi-a cazut in mana, asta am pus. Muschiul taiat felii, aruncat in tigaie la foc mic, doar cu niste sare dulce cu ierburi, apoi invadat de nuci, de feliile de ciuperci si de alea de mar, sa prinda niste arome in plus pana la finalul meciului. Cu un pic de zahar, un praf de scortisoara si unul de chili, sa fie. Limba mea, aia cu papile, s-a declarat pe deplin incantata.
Inca un film de razboi (din realitatea apropiata, nu din razboiul de independenta) bun spre foarte bun. Titlul complet e 13 Hours: The Secret Soldiers of Benghazi, pentru ca actiunea se petrece in Libia, unde o mana de oameni incearca sa protejeze resedinta diplomatica impotriva unui tsunami de militanti. E povestea unui caz real, cu ecouri (in special politice) din 2012 pana azi. Atacul chiar a avut loc, ambasadorul chiar a murit, echipa de securitate chiar s-a luptat, unii chiar au supravietuit si au fost decorati pentru eroismul lor. Nota 7.5.
.com. Perfect pentru cand n-ai inspiratie si te invarti infometat prin bucatarie intrebandu-te chiar asa: what the fuck should I make for dinner? Intri pe site si s-ar putea sa primesti un raspuns de genul “probably fuck up some fucking pasta with clams, mussels and sausage”, impreuna cu un link spre reteta. And your dinner is fuckin’ saved.
Cred ca ti-am mai zis ca-mi place de Nicola Sturgeon, si nu doar de accentul ei. Iar acum imi place si mai mult, ca a anuntat metoda matematica prin care Scotia va putea ramane in UE dupa ce marea Britanie iese: minus cu minus da plus, deci daca Scotia iese din ceva care iese din UE, inseamna ca ramane in UE. Hai cu referendumu’!
