Dubai tragedies. I almost shed a tear.
Cam ciudat sa spui ca-ti plac niste tragedii, nu? Ei bine, in cazul asta, nu. Asta de mai sus mi-a placut cel mai mult, dar aici mai sunt si alte exemple de soarta nemiloasa.
Cam ciudat sa spui ca-ti plac niste tragedii, nu? Ei bine, in cazul asta, nu. Asta de mai sus mi-a placut cel mai mult, dar aici mai sunt si alte exemple de soarta nemiloasa.
Cartile lui Orson Scott Card, ca sa explic jocul de cuvinte si pentru cei mai putin dotati. In total, 20 de bucati. Gata, le-am citit (whew!). Ar mai fi cateva short stories, da’ nu le-am gasit pe nicaieri si oricum nu-s importante in ecuatia generala – doar dezvolta in mai multe pagini cate un episod scurt. Acu’ astept sa apara Earth Awakens (la anu’, hopefully) si Shadows Alive (candva, nimeni nu stie cand). Pana atunci, mai am doua chestii scrise tot de omu’ de mai sus (fara legatura cu Ender’s Saga), plus un milion de alti autori.
O data pe an, treaca de la mine. Azi a fost data aia din an (in rest, cautati-ma prin locuri in care zgomotele sunt mai mici si mai inteligente). Iar scuza e ca bausem, obviously.
Nu, bai, nu mi-a fugit degetul aiurea pe tastatura: e vorba de metroul din Moscova, care face buba intr-un film cu aspect hollywoodian (daca ar fi fost facut in US, ar fi fost mare buzz pe tema lui; asa, l-au vazut doar rusii, eu si inca vreo doi). Genul de film care merge vazut la cinema sambata dupa-amiaza. Efectele sunt bine facute, iar daca s-ar fi terminat cu 3 minute mai devreme, as fi fost si mai multumit. Ii dau 6.5.
Republica Pungesti, adica. Am descoperit articolul asta cu o intarziere de vreo doua zile, da’ e bine si mai tarziu decat niciodata. Din cand in cand, mai trebuie sa spuna cate cineva ca lucrurile sunt altfel decat le prezinta “marele revolutionar” Craciun si grupurile de eco-nazi. Chiar cu riscul de a afla ca esti vandut corporatiilor straine care vor sa-i ia romanului cel verde pamantul stramosesc si – mai ales! – carciuma construita pe el.
O actiune misto. Atat de misto incat nu-i intamplator ca a fost organizata de singura companie aeriana americana cu aspect si comportament civilizat (de la United nu te-ai putea astepta ever sa faca asa ceva).
Care actiune nici macar nu cred ca a fost prea scumpa, dar care a atras atata atentie (si simpatie) incat sunt convins ca a avut un ROI mai mare decat orice spot publicitar pe care l-ar fi difuzat oriunde si oricand.
Nu stiu daca am mai zis pe aici: atunci cand am senzatia ca totul merge complet de-a-ndoaselea si imi vine sa-mi iau campii, ma uit la o emisiune despre astronomie sau citesc ceva de genul. In general, e suficient sa vad cateva cifre astronomice (d’oh!) ca sa-mi [re]vina mintea la cap si sa realizez din nou ca toate problemele alea groaznice care ma enervau nu inseamna, de fapt, nimic, nici cat un cacatel de musca pe o frunza care pluteste in Atlantic. Forget xanax, prozac sau ce-or mai recomanda medicii, uite aici exemplu de anti-depresiv.
Da’ chiar, cum ar fi daca diverse companii s-ar apuca sa fabrice prezervative, carora sa le “imprumute” sloganurile folosite in mod obisnuit?! Ar fi funny, s-au gandit Tibi Neuronu şi Alex de la Ycz Creative. Funny indeed :)
P.S.: Ion Neagu, publicat de Dumitru Dimex, a conceput si variante pentru brand-uri din Republica Moldova.
Stii ca, daca te tii de nas, poti sa mananci un cartof crud sau un morcov si au acelasi gust. Adica zero, n-au niciun gust. Daca nu stii, incearca. Dupa ce ai facut asta si te-ai lamurit ca simturile au legatura unul cu altul, mergem mai departe, la nivelul doi. In care un parfum e so velvety incat iti vine sa te tavalesti in el. Sau in care a touch has such a fragrance incat o poti respira ore in sir dupa ce s-a produs.
Daca ai sta sa calculezi cat timp din cele – sa zicem – 8 ore de program petreci efectiv lucrand, ai descoperi ca foarte putin. Ceea ce inseamna ca, de fapt, restul timpului e pierdut. OK, in timpul ala faci altceva, o chestie pe care oricum ai fi facut-o mai devreme sau mai tarziu, dar ideea e ca atunci cand nu desfasori cursiv o activitate si sari din excel pe mail, de acolo pe fb si apoi pe un site de stiri inainte de a reveni la excel, creierul pierde timp readaptandu-se la fiecare salt de genul asta. Iar productivitatea se duce dracului. Pentru asta s-au inventat niste productivity tools, pe care le poti folosi fie si doar ca sa vezi cam cum te comporti – dupa care, eventual, sa iei masuri. RescueTime, de exemplu, care mie mi-a placut.