[three_fourth last=”no”]
Initial m-am cam plictisit, ca nu-s un mare fan al etno-jazz-ului sau ce canta ei acolo, dar pana la final baietii s-au dat pe brazda si au reusit sa ma invioreze. Mai ales bateristul, care-i un meserias simpatic.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Daca tot ne-am dotat, era cazul sa ne si familiarizam cu armamentu’ inainte de a pleca la vanatoare de inamici prin paduri si poienite. Si ne-am tot familiarizat, pret de cateva sute de bilute si un teanc de tinte facute praf.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Cand “asistentele”, la indicatiile lu’ “dom’ doctor”, le injecteaza cetatenilor shot-uri de Hennessy direct in amigdale, se cheama ca-i un party reusit.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Nu stiu cine-i Nonna Fangitta, ce face ea si daca mama ei stie, da’ daca asa a denumit Jamie Oliver reteta asta, asa o sa-i zic si eu.
Am facut-o pentru prima data acum vreo 8 ani, intr-o zi plina de gusturi si mirosuri minunate imposibil de re-mixat si, de atunci, ma tot gandesc la ea, sperand sa mai gasesc vreodata, intr-o tara fara iesire la ocean, vreo bucata de ton proaspat. Surpriza emisiunii, am gasit. Si nu o bucata, ci un ton intreg, de vreo 5-6 kg, absolut frumos. Din care am taiat un file generos, l-am impartit in patru bucati solide pe care le-am imbogatit cu usturoi si rozmarin si le-am pus la fiert molcom intr-un sos de rosii in care am mai aruncat asa, sa fie ca sa nu lipseasca, niste oregano, piper, sare si ardei iute. Vreo ora si ceva, pana m-am saturat sa plang si sa salivez in jurul oalei. Acu’ stau cu burta-n sus si cu un pahar de vin alaturi si continui sa salivez.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Un film cu nebuni. De fapt, sase filmulete – ceea ce inseamna cu atat mai multi nebuni. Desi s-ar putea sa le fac o nedreptate, ca ei n-au neaparat niste afectiuni clinice, doar ca ii apuca brusc nebunia din cauza unor intamplari banale, din alea pe care le intalnim si noi intr-o zi sau alta. Iar asta e si morala ingrijoratoare: ca si pe tine s-ar putea sa te apuce intr-o zi crizele dupa ce iti ridica nesimtitii aia masina parcata neregulamentar. In film, crizele sunt exagerate masiv, cu mult sange pe pereti, de zici ca esti intr-o versiune sud-americana a lui Pulp Fiction. Chestie care le face hazlii, de altfel, asa ca ii dau un 7.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Daca ieri ziceam ca parca si-a jucat propriul rol, cel de azi a fost genul de personaj care i se potriveste perfect: plin de viata, plin de energie, cu vorbele la el, cu zambetul ala smecheresc la el, amestecand lucrurile rele pe care le face cu alea bune intr-un mod in care, pana la urma, totul pare bun. Adevaratul Danny Collins n-ar fi fost mai credibil. Nota 7.5.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Daca Al Pacino insusi n-a lucrat la scenariu, atunci aia care l-au scris il cunosc bine si au inteles ca omuletul asta genial e un actor de teatru inainte de a fi actor de film si ca, mai mult decat orice altceva din lumea teatrului, e fascinat iremediabil de Shakespeare; aproape am avut senzatia ca Pacino isi joaca propriul rol de undeva, din viitor. Si probabil ca tocmai naturaletea asta a facut ca un rol nu foarte vesel sa nu fie nici trist. Mi-era dor de un film cu el, si cred ca o sa vad vreo trei in urmatoarea perioada. Astuia ii dau 7.1.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Nu stiu daca ai fost atent la coperta manualului din care ai invatat singurul joc de carti in care norocul conteaza foarte putin spre deloc, dar ai fi vazut numele meu pe ea, la rubrica “autor”. Jocul ideal e, bineinteles, in 4, nu in 5, cum s-a intamplat azi, da’ nu mai jucasem un whist de enspe ani si imi era atat de dor incat amanuntul asta chiar n-a mai contat.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ca degeaba esti dotat cu ditamai Kalasnikovu’ daca n-ai si un sidearm la indemana. Unul solid, greu si frumos, cum e CZ-ul asta P-09 pe care mi l-am oferit azi, cu generozitate. Sta bine si in holster, si in mana. Si presimt ca punga asta de bilute o sa se termine repede.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ca tot ma ofticasem un pic acum cateva zile ca nu puteam sa ma bucur de pretul ala minunat pentru un bilet spre America de Sud din cauza ca ar fi trebuit sa ma intorc din America de Nord: na, ca am gasit o alta varianta, cu un pret ceva mai putin minunat (dar tot minunat: 238 euro) si – cel mai important – cu un traseu facubil. Asa ca, daca lucrurile merg cum trebuie, prin toamna fac primul pas si pe continentul ala. Apoi alte multe mii de pasi, intr-un circuit pe care-l estimez oarecum dement.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
