Pfffff, daca proiectul celor de la World View ajunge sa fie pus in aplicare, chiar cred ca ar fi cea mai ieftina modalitate de a calatori in spatiu. 75000 de dolari ca sa vezi de sus cum arata planetica asta si curbura ei? As da oricand.
Dupa ce am facut 8 ore si jumatate pe un drum de 450 km (#fuckyouromania) si inca doua pentru restul de 260 km, nu putea exista niciun LotD mai likable decat berea de la hotel. Pe care am primit-o desi programul restaurantului se incheiase. Cheers!
Alaltaieri m-am hotarat, tot atunci am luat si biletul, ieri am mai facut niste rezervari si un bagaj d-ala micu’ de-al meu, carry-on only, azi am plecat. Scurt si la obiect.
Un fel de like of the days, ca am decolat fix inainte sa se termine ziua, la 23:55, si aterizez maine, cum ar veni.
[three_fourth last=”no”]
Ei, uite un zbor pe care as vrea sa-l fac, pentru palmares: Dubai – Panama City, care cu alea 17 ore si 35 de minute ale lui ar urma sa fie cel mai lung zbor non-stop din lume. Nu si din istorie, ca Singapore Airlines a avut pana acum cativa ani unul de 18 ore intre Singapore si Newark, dar asta nu-l face mai putin interesant pentru maniaci. Asta si zborul intre Tokyo si Seattle, care pleaca azi si ajunge ieri.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
…Atat de frumos incat ar fi fost pacat sa nu-mi bucur ochii si mintea de fiecare minut, pana la minutele din inceputul urmatoarei dimineti.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
N-am mai urcat pe munte de 15 ani, minimum, si chiar aveam dubii ca mai pot. Ma rog, inca nu-s convins ca “am putut” e formularea corecta, avand in vedere cat m-am injurat pe traseu, dar important e ca am ajuns sus. Chiar daca intr-un timp aproape dublu decat cel estimat. Iar sus e frumos.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
In ziua de azi, avionul a ajuns un fel de autobuz. Daca n-ar fi toate procedurile alea care te obliga sa pierzi cel putin o ora inaintea zborului, aproape ca ai putea lucra in Bucuresti si locui in Iasi, facand zilnic naveta. Oricum, daca stai in Drumul Taberei si lucrezi in Baneasa, tot 50 de minute pierzi pe drum. Sau hai, sa nu ne batem joc: ai putea locui in Madrid si lucra in Barcelona.
Si pentru ca a devenit un mijloc de transpot atat de comun, pasul urmator era – firesc – sa devina tot mai comod, inclusiv la economy class. Iar companiile care se respecta vin cu tot felul de idei noi si destepte care sa ne faca viata in zbor mai placuta. Bineinteles, nu vorbim de BlueAir, care tot la stadiul de autobuz de navetisti pe ruta Urlati – Mizil a ramas.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Whoaaaa! Unul dintre cele mai tari locuri de cazare ever, e clar!
Daca iti vine sa te duci la toaleta noaptea, ai cam pus-o, pentru ca nu exista asa ceva, dar sa vezi peisajul ala pe geam, cand te trezesti, in orice directie te-ai intoarce, merita un sacrificiu mic. Plus ca, daca bate vantul, “camera” probabil se leagana un pic, ca sa dormi ca un bebelus. Un bebelus suspendat la 2700 de metri inaltime. Acu’ serios, cati bebelusi se pot lauda cu asta?
Obiectu’ e la Courchevel, in Alpii francezi, si nici nu trebuie sa platesti ceva ca sa dormi o noapte acolo – Airbnb are un fel de concurs pe tema asta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Eu, in concedii, daca stau locului si nu fac niste sute/mii de kilometri, ma usuc si cad. Asa ca sunt permanent in cautare de noi trasee care sa ma stimuleze/bucure/linisteasca intr-un mod pe care nu-l poti pricepe daca nu-ti place sa bantui endlessly pe coclauri la volan. Singura problema a listei asteia e ca jumatate dintre sosele sunt in USA, iar dintre celelalte 5, doua sunt deja “bifate”. Dar merita sa dau peste ea fie si doar ca sa aflu de Los Caracoles: dupa Stelvio Pass, pe care tocmai mi l-am adaugat in palmares, soseaua aia care traverseaza Anzii a devenit automat noua favorita. Si nici celelalte nu-s de evitat, sa fim seriosi.
[three_fourth last=”no”]
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
