[three_fourth last=”no”]
Putine lucruri ma calmeaza mai mult ca mersul cu masina. Printre piuiturile detectorului, “liber Movilita, colegu’!” si “baga-ti, ba, faza aia lunga in cur”, neuronu’ meu isi vede de treaba, proceseaza ce are de procesat, iar in rest se linisteste in legea lui. Iar daca media orara trece de 90 km, se si inveseleste.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Eu, in concedii, daca stau locului si nu fac niste sute/mii de kilometri, ma usuc si cad. Asa ca sunt permanent in cautare de noi trasee care sa ma stimuleze/bucure/linisteasca intr-un mod pe care nu-l poti pricepe daca nu-ti place sa bantui endlessly pe coclauri la volan. Singura problema a listei asteia e ca jumatate dintre sosele sunt in USA, iar dintre celelalte 5, doua sunt deja “bifate”. Dar merita sa dau peste ea fie si doar ca sa aflu de Los Caracoles: dupa Stelvio Pass, pe care tocmai mi l-am adaugat in palmares, soseaua aia care traverseaza Anzii a devenit automat noua favorita. Si nici celelalte nu-s de evitat, sa fim seriosi.
[three_fourth last=”no”]
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Il planuiesc de vreo doi ani, l-am tot amanat, dar anul asta mi s-a oferit. Si, daca tot s-au apucat aia sa se bata prin Ucraina, chestie care mi-a sters momentan din cap ideea unui tur al Marii Negre, am zis ca-i cazul sa execut si “turneul balcanic”. Care, printre altele, incheie capitolul “Europa”.
Azi am reusit sa definitivez traseul (care arata aproximativ ca in poza de mai sus), cu rezervari cu tot. 4500 km in total, piece of cake. Stay tuned, ca vin cu povesti.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
