God Bless America
O tampeniuta de film, mai degraba satira decat comedie. E hazliu doar daca iti place umorul negru, gen sa-i impuscam pe imbecili si pe aia care participa la operatiunea de imbecilizare. Mie imi place. 6.7.
June 2016
Sexy Beast
Reteta clasica a unui british crime movie din care nu-i necesar sa-ti mai amintesti mare lucru a doua zi, dar te-a distrat o ora si jumatate: sange pe pereti, umor din ala special care face ca sangele de pe pereti sa fie hazliu si actori care-s in stare sa joace ca si cum personajele fac misto permanent de ele insele, undeva la limita dintre psihopati periculosi, psihopati amuzanti, natarai impiedicati si baieti de comitet. A, plus accentul ala dinspre partea de nord a insulei, care mie mi se pare delicios. Iar Ben Kingsley e de-acolo, din tablou. Nota 7.4. Si ma apuc sa mai caut niste filme in care joaca Ben.
Automata
Ideea e una din care se vor mai putea scrie carti si face filme spectaculoase in continuare: cum facem sa ne asiguram ca in capul robotilor intra legile inventate de Asimov (eventual upgradate), si cum procedam daca nu reusim sau – mai mult – daca robotii capata constiinta. Daca robotii incep sa se comporte uman, mai avem argumente sa-i consideram inferiori omului? Ei zic ca nu, mai ales ca 90% dintre oameni sunt mai tantalai decat ar trebui sa fie limita minima pentru a primi buletin, dar dilema asta va trebui s-o las spre rezolvare generatiilor viitoare, ca sa aiba si ele ceva de facut.
As da o nota mai mare filmului, dar mi-a placut mai mult jocul robotilor decat ala al actorilor. Nici macar Banderas nu reuseste sa-mi dea senzatia ca n-a venit la munca de la opt la saispe. 6.7.
May 2016
My Sweet Pepper Land
Un tablou sweet al unei regiuni despre care stim putine lucruri, in general doar alea care includ arme si chestii de genul asta, indiferent daca vorbim despre lucruri pozitive sau negative. Dar inevitabil sunt mai multe lucruri acolo decat aflam noi de la stiri – si faptul ca zona locuita de kurzi intra tot mai mult in atentia lumii, inclusiv prin filme ca asta, pe mine, unul, ma bucura. La urma-urmei, oricat nu le-ar placea turcilor, kurzii sunt cel mai mare popor din lume fara o tara a lor. Inca.
Un tablou sweet, ziceam, cu bunele si cu relele lui ca peste tot in lume, cu iubire si cu prejudecati si cu batai de cap si cu zambete, la care Golshifteh Farahani contribuie masiv. N-am auzit de ea pana azi, dar mi-a placut maxim. Paranteza masculina: daca doar un sfert dintre femeile kurde arata asa (si culmea e ca, din cate am mai vazut, ea nu-i o exceptie), tara aia o sa fie foarte simpatica. Nota 7.2.
April 2016
GoT 360
Hai, ca mai e o saptamana si un pic pana la primul episod din sezonul asta nou. Iar producatorii stiu ca deja ni se corodeaza axonii si dendritele, drept pentru care au inceput sa ne mai dea cate o perfuzie. Cum e harta asta a tinuturilor din poveste, interactiva, 360 de grade, chestii, facuta sub forma de app pe pagina lor de facebook. Nu te tine in priza mult, doar cateva minute, da’ asta inseamna cateva minute mai putin de asteptat.
A History of Violence
The past will always haunt you, there’s no escape from it. Or is it?
S-au mai construit filme pe dilema asta, important e ce caramizi folosesti ca sa iasa o cladire frumoasa si rezistenta. In cazul asta, a iesit. Printre altele, cu un Viggo Mortensen care mie in general nu-mi place, dar a carui fata cioplita cu o bardita boanta n-are nevoie de prea multe condimente pentru a exprima, la distanta mica sau simultan, dramatismul violentei si al suferintei. Printre altele, si cu o dozare atenta a tensiunii, cat sa te tina in priza fara sa devina insa ne-naturala. Faptul ca scenariul are pete pe alocuri neverosimile devine irelevant: in peisajul general, asta conteaza mai putin – important e conflictul in sine (ala intern, care le afecteaza si pe cele externe), la nivel de principiu. Nota 7.6.
March 2016
Era tat’su, ma!
[three_fourth last=”no”]
Foarte-foarte interesanta paralela facuta de Jorge Luengo Ruiz intre filmul din 1977 (de fapt, intre trilogia din ’77 – ’83) si asta facut aproape 40 de ani mai tarziu. Pentru ca asemanarile – daca nu iei in calcul faptul ca tehnologia actuala face ca inevitabil imaginea sa aiba o calitate mai buna – sunt colosale. Partea proasta a comparatiei e ca, oricum ai da-o, filmul de anul trecut iese rau. Mai ales daca vezi cate scene sunt pur si simplu copy/paste, difera cel mult sexul personajelor. Inclusiv tat’su era tat’su, doar ca a murit mai devreme.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
Spotlight
[three_fourth last=”no”]
Avand ceva treaba cu domeniul asta timp de vreo 20 de ani, inevitabil am o oarecare slabiciune fata de actiunea si personajele din film. Desi, as indrazni sa spun cu riscul de a-mi sari diversi in cap, nu intr-atat incat sa cred ca e un film de Oscar. E drept, totusi, ca nu-i lipseste nimic; poate si datorita faptului ca dureaza doua ore, n-am simtit ca are lucruri tratate superficial. Iar actorii isi duc rolurile bine pana la capat (ma rog, poate cu exceptia lui Liev Schreiber, care are aceeasi expresie faciala de la inceput pana la sfarsit, am avut senzatia ca l-a deranjat cineva cand l-a chemat sa joace in filmul asta). Una peste alta, o poveste reala excelenta (ziaristii, aia din realitate, au facut o treaba care chiar a meritat un Pulitzer), ilustrata convingator. 7.7.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
The Big Short
[three_fourth last=”no”]
Nu-s ceea ce se numeste un individ anti-sistem per se, iar atunci cand vine vorba despre capitalism vs. orice alta forma de organizare economica sunt chiar brutal pe partea dreapta a povestii. Dar atunci cand vezi mixul de hotie, prostie, nesimtire, aroganta si mai adauga tu cateva trasaturi care i-au facut pe bancheri sa provoace criza din 2008, n-are cum sa nu-ti vina sa le izbesti o tubulara de saispe fix in premolari. Repetat. Mai ales ca au iesit din ea fluierand voiosi, conturile li s-au umplut la loc din banii dati de guverne din banii stransi din impozite, iar acum o pregatesc pe urmatoarea refuzand intre timp sa-si asume orice responsabilitate pentru orice (iar aici ma refer inclusiv la garantiile din legea noastra a darii in plata, despre care cred ca o sa scriu intr-o zi).
S-au mai facut filme despre criza din 2008, dar asta cred ca-i cel mai bun de pana acum. Dincolo de faptul ca-i aproape un documentar, Christian Bale joaca minunat (si asculta lots of Metallica), dar nici Steve Carell sau Ryan Gosling nu-s degeaba. Iar aparitia lui Anthony Bourdain m-a inveselit prin ea insasi. Nota 7.9.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
Star Wars VII The Force Awakens
[three_fourth last=”no”]
Deci e clar: o sa avem o tipa “sefa la Forta”. Are urechile cam aiurea puse pe cap, dar nu e vina ei, iar in rest e dragutica, deci putem s-o si simpatizam cu trecerea episoadelor.
Han Solo, pe care nu l-am simpatizat in mod exceptional de la inceput, for no particular reason, a plecat in neant (era tat’su, ma!).
Ala rau cu masca pe figura, care-i pitic mic pe langa Darth Vader (chestie pe care o stie si el insusi), drept pentru care era sa si-o si fure deja de la elfa din primul paragraf, prevad ca o sa cam concentreze actiunea in jurul lui in viitor.
Ala rau fara masca dar cu figura ca o masca nu m-am prins inca daca-i Palpatine dupa ce l-a aruncat Vader, l-a recuperat smurdu’ si a stat vreo doua luni in spitalul de arsi sau e un personaj nou. Inclin spre prima varianta, dar o sa ma lamuresc in ep. 8, 9 sau care-o mai fi.
Nu m-a dat pe spate (sa-i spuna cineva scenaristului sa nu mai incerce sa bage replici “amuzante”, ca nu merg), dar a setat niste parametri pentru urmatoarele filme. Asa ca ii dau un 7.3, de incurajare.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]