carte

Home/Tag:carte

January 2016

Ubik

31 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Cred ca am mai zis asta: ce-mi place mie la Philip K. Dick e ca SF-urile lui sunt se petrec “azi”; cadrul e cel “de azi” (ma rog, de prin anii ’60 – ’70), vietile personajelor se desfasoara in general in parametrii aia, foarte natural, si abia peste covorul asta vin chestiile SF.

Ubik (pe care o gasesti si ca ebook in romana) e considerata, si pe buna dreptate, una dintre cele mai bune carti ale lui. Povestea reuseste sa se rastoarne la un moment dat fix cu fundu-n sus, dupa care aproape ca se mai rastoarna o data (sau nu? te lasa sa te gandesti si singur), fix imediat dupa ce descoperi ca Ubik-ul care apare in toate reclamele de pe parcurs nu e un produs bun la toate, ci pur si simplu “tot”-ul. Nice. Asa ca nu pun capat seriei lecturilor PKD, ca mai am una pe aici.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Timpul dezarticulat

20 January 2016|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult despre Philip K. Dick, desi s-ar putea spune ca numele nu-l ajuta prea mult. Tocmai am terminat Timpul dezarticulat si aproape ca m-am apucat deja de urmatoarea. Substanta M e un episod dintr-un alt film (foarte bun si ala, dupa cum povesteam aici la vremea respectiva), dar omul e creator de SF, si inca unul bun. Acum nu doar ca m-a tinut in intuneic trei sferturi de carte, dar a mai si rezolvat dilema intr-un mod credibil (pentru un SF, that is); plus ca n-a facut o poveste care are doar un cap, o coada si atat: daca te uiti un pic sub ea sau dincolo de ea, s-ar putea sa vezi si niste lucruri [etern valabile] despre oameni si societate.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Krakatit

17 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Una dintre primele povestiri SF din viata mea a fost R.U.R., pe care acum ma oftic tare ca n-o mai gasesc, dracu’ stie pe unde oi fi pus-o. In amintirea ei, am zis sa vad despre ce-i vorba si in Krakatit, de acelasi Karel Capek. Nitelus haotica, iti zic: uneori ai senzatia ca face misto de cineva/ceva, alteori SF-ul se transforma in filozofie, iar atmosfera si dialogurile de secol XIX-XX creeaza un cadru destul de ciudat pentru ceva ce prevesteste inventarea bombei atomice. Dar interesanta, una peste alta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

De Amicitia

5 January 2016|Tags: , , , |

[three_fourth last=”no”]
Tu-ti dai seama ca existau unii care toata ziua, atunci cand nu asteptau sa le aseze sclavele faldurile togii, se plimbau pe sub castani maslini si emiteau pareri? Ce viata!
Ma rog, Cicero mai avea si alte preocupari in afara de a se plimba de colo-colo, motiv pentru care i-au si taiat capul la un moment dat, dar asta s-a intamplat abia la batranete, cand deja isi facuse numarul regulamentar de pasi.

Am descoperit De Amicitia din intamplare pe kindle si am zis sa-i dau o sansa azi, cand nu stiam ce sa mai citesc. Ca in orice filozofie de bun-simt, ai senzatia ca stiai deja tot ce a scris omul ala acolo, doar ca el a facut si efortul sa puna frazele in ordine. Stiu insa ca are si lucrari mai “grele”, o sa le iau la rand.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

December 2015

Medium Raw

25 December 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Ma declar fan al stilului de a scrie al lui Anthony Bourdain: desi e complet haotic uneori, cu sarituri de parkour de la o idee la alta sau de la un moment la altul, are o “oralitate” pe care n-o vezi des. E drept ca-l ajuta si limbajul interzis minorilor (si care, btw, ii da multe puncte in plus in ochii mei; puritanii sa citeasca reviste pentru copii si sa-si tina gura).

Medium Raw mi se pare sensibil mai consistenta decat Kitchen Confidential. Furia e mai consistenta, pur si simplu umple zeci de pagini: la adresa altor bucatari, patroni de restaurante, ziaristi sau critici, pe care ii face muci, in general cu nume si prenume; la adresa vegetarienilor fundamentalisti, care inevitabil capata o imagine de tantalai (zic “inevitabil” pentru ca asa-s ei, tantalai); la adresa snobilor aflati fie de o parte, fie de cealalta a notei de plata din anumite restaurante de fitze; si, mai mult decat orice altceva, furie la adresa lui insusi (daca te iei dupa el, ai putea crede ca habar n-are sa gateasca si ca-i doar un junkie norocos si impostor).
Dar si admiratia fata de unii dintre cei care i-au marcat existenta sau papilele gustative (in cateva cazuri fiind vorba chiar de oameni care se regasesc si in paragraful anterior) e mai consistenta.
Un soi de tandrete pe care incearca s-o ascunda sub imaginea de bad boy e si ea mai consistenta – tasneste fara s-o mai poata opri cineva atunci cand vorbeste de fiica-sa.
Iar descrierile experientelor culinare sunt, ei bine, atat de consistente incat te trimit direct in bucatarie sau la restaurant. Serios, daca tii regim, las-o pe altadata. Mie, cu ocazia asta, mi s-a pus pata masiv pe ortolan; daca in Europa nu pot sa mananc asa ceva pentru ca aia care fac legile sunt stupizi, rezolvam in alta parte. Trebuie sa rezolvam.

Ca si la Kitchen Confidential, sunt de parere ca trebuie citita in engleza. Dar daca nu poti si nu poti, desi ti-am pus aici in dreapta link spre locul unde o gasesti pe Amazon, merge si in romana.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

Kitchen Confidential

19 December 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Nu stiu cum gateste Anthony Bourdain, dar imi dau voie sa presupun ca extraordinar. Sper sa reusesc intr-o zi sa-mi verific presupunerea asta. Deocamdata am descoperit ca si scrie foarte bine – atat de bine incat mi-am dat peste cap complet programul de somn, care si asa nu era cel mai normal, dupa standardele bastinasilor: de fiecare data cand luam kindle-ul in mana ca sa citesc “o jumatate de ora, pana adorm”, sfarseam doua ore mai tarziu prin a ma obliga sa-l las jos, ca sa nu ma prinda iar rasaritul soarelui.

Pe langa pasiunea pentru bucatarie, pe care aproape ca o simti scurgandu-se de pe pagini pe mana ta si te face sa salivezi des, te “prinde” modul in care povesteste: alert uneori, cu multe detalii alteori, sincer, chiar brutal cu el insusi (si cu multi altii), si cu un umor absolut delicios.

A fost tradusa si in romana (desi nu-mi imaginez cum a iesit capitolul dedicat limbajului folosit in bucatarie… hahaha), dar merita citita in original. Eu m-am apucat deja de urmatoarea.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

[/one_fourth]

Salmugra

13 December 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
Am asa, un soi de nostalgie amuzata atunci cand citesc o carte scrisa in URSS pe vremea in care autorii, fie pentru ca li se cerea, fie din convingere daca erau mai prostuti, fie ca sa fie siguri ca trec de cenzura, bagau in text cate ceva “de bine” despre oranduire. Nostalgia vine din faptul ca, in copilarie, unele dintre primele carti pe care le-am citit – mai ales SF-uri – veneau de la rasarit, ca sa zic asa, iar multe mi-au lasat in memorie pana azi o senzatie placuta, chiar daca nu-mi mai amintesc despre ce era vorba in ele (imi amintesc totusi de una cu niste copii care raman inzapeziti undeva prin Ararat si supravietuiesc o iarna acolo, cred ca am citit-o de vreo trei ori, ca imi era simpatica, trebuie s-o caut).
Salmugra n-am citit-o in copilarie, dar am rezolvat problema acum. Iar povestioara (ca-i o povestioara, nimic extrem de profund sau de complicat), daca treci peste faptul ca personajul principal, de exemplu, citeste in Pravda despre “dusmanii poporului coreean” (hahaha, noroc ca nu citeste multe asemenea chestii, cel putin nu in carte), e un SF simpatic.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Ciberiada

8 December 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
La inceput, ai senzatia ca Lem scrie la misto, atat de multe jocuri de cuvinte, exagerari, paralele si povesti cu regi a turnat in text. Dar, daca te uiti mai atent, vezi ca in spatele desenelor animate sunt niste idei si niste cugetari chiar interesante, pe tema carora se poate filozofa si astazi, nu doar peste 14 milioane de ani, cand o sa bantuie Trurl prin univers. O lectura simpatica, Ciberiada asta. Asa, ca preludiu pentru Solaris.

Paranteza de final: traducatorul cred ca s-a prabusit extenuat pe asfalt dupa ce a terminat, atat de multe sunt cuvintele inventate. Uita-te la chestia asta, apoi imagineaza-ti niste cuvinte inventate in poloneza.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

23 de lucruri

6 December 2015|Tags: , , , , |

[three_fourth last=”no”]
…pe care daca ti le spune un neo-marxist, inseamna ca-s niste aberatii. Cam asa ar trebui sa se numeasca, de fapt, 23 Things They Don’t Tell You about Capitalism – a doua carte (si ultima, in ceea ce ma priveste) a lui Ha-Joon Chang pe care am hotarat s-o folosesc pentru a ma autoflagela.
De la un moment dat incolo chiar am inceput sa ignor toxicitatea unor asemenea idei si m-a pufnit rasul, de parca citeam o carte de desene animate cu nebuni, daca poti sa intelegi senzatia. Individul sustine cu subiect si predicat furtul intelectual, de exemplu – ca, ce pula mea, dupa mintea putina si fixa a marxistilor astia de rit nou, rezultatul efortului cuiva e bun al intregului popor, mai ales al lenesilor si incapabililor. In rest, in capul lui, solutiile-minune la problemele economice sunt alea care, daca ai trait vreodata intr-o tara comunista, te-ai prins ca-s dezastruoase: management de stat, impozite cat mai mari si protectionism sub toate formele posibile (dar fara ca regula asta sa se aplice in ambele sensuri, ma-ntelegi). Distractiv e ca Chang asta (care, groaznic, cica-i si profesor de economie) da de cateva ori ca exemplu – pozitiv, dupa parerea lui – Nokia. Ghinion, cam la un an dupa ce a terminat de scris, Nokia a aratat cata valoare au teoriile bravului marxist coreean, ajungand la un pas de faliment.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Justine

1 December 2015|Tags: , , |

[three_fourth last=”no”]
Povestioara asta e sadica nu in sensul ispravilor sexuale, care-s mai mult niste aluzii, ci pur si simplu din punctul de vedere al intamplarilor prin care trece personajul principal, ala din titlu. Nici nu stii daca-i vorba de prostie sau de ghinion, dar realizezi inainte de jumatate ca individa nu prea ar fi avut ce cauta pe planeta. Monsieur de Sade incearca sa faca o poveste moralizatoare, dar nu-s convins ca i-a reusit. Oricum, cu toate infloriturile de secol XIX, a fost fluenta, numa’ buna pentru a-mi ocupa un pic de timp liber.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]


[/one_fourth]

Advertisment ad adsense adlogger