Am mai vorbit intr-o zi despre sportul ala al mintii in care, ca sa castigi, trebuie sa stapanesti simultan arta de a da cu zarul si talentul de a muta pulurile. Which I clearly do. Dupa cum lesne se poate observa.
Later edit: istoria s-a repetat a doua zi; nu mai pun poze ca sa nu provoc depresii suplimentare, da’ pana la urma au fost 8 in a row, iar rezultatul a ajuns la 176 – 158. Oh.
Doi copii care raman copii chiar si atunci cand devin adulti, un joc atat de tampit (si de periculos uneori) incat cred ca l-as juca si eu, o cutiuta colorata si niste (multi) ani in care impricinatii nu gasesc alta modalitate de a-si spune ca se iubesc decat prin intermediul jocului de mai sus. Simpaticut, 6.4 (ceea ce din partea mea inseamna enorm pentru o chestie inscrisa la categoria “romance”).
In sfarsit am reusit sa vad si filmul asta, in asteptarea caruia am citit 20 de carti. Daca la The Wolf of Wall Street am zis ca putea fi facut mai scurt, despre asta spun ca putea fi facut mai lung: in felul asta, multe chestii n-ar fi fost tratate pe scurt sau deloc. De fapt, daca ma gandesc bine, avand in vedere dimensiunea intregii epopei, cred ca ar fi putut fi turnat un serial intreg. Asa, a iesit un fel de rezumat – dragut, bine realizat grafic, dar numai un rezumat. Nota 6, de la mine. Poate i-as fi dat mai mult daca ar fi ascuns mai bine twist-ul final.
Mai stii glumele despre care vorbeam acum vreo luna? Ma rog, daca nu le-ai inteles, n-ai cum sa le mai stii. Anyway, am mai gasit unele, de data asta rostite chiar de Stephen Hawking (pentru eventualitatea ca se mai indoia cineva de faptul ca science is fun).
By the way, exista bancuri si mai “de nisa” decat astea; de exemplu, cele pe care le inteleg doar programatorii. Cum ar fi:
Q: De ce incurca programatorii Craciunul cu Halloween-ul?
A: Pentru ca Dec 25 == Oct 31.
Q: De cati programatori e nevoie pentru a schimba un bec?
A: Nu e nevoie de programatori, asta-i o problema de hardware.
“Knock, knock.”
“Who’s there?”
very long pause….
“Java.”
Dupa cum stabilisem ultima data cand am facut supa-crema de morcovi cu broccoli, de ata asta am renuntat la morcovi. In compensatie, am pus un pic de ceapa si un pic de telina. Si un pic de parmezan ras. Si un pic de smantana. Poze n-am facut, da’ jur pe rosu ca a iesit buuuuna. Ca intreaga seara, de altfel.
Bai, sa stii ca mi-a placut. E drept ca putea fi facut sa dureze mai putin de trei ore (cam doua, asa), da’ nu m-a deranjat excesiv chestia asta. Iar DiCaprio joaca din nou bine (cum face cam tot timpul de la Catch Me if You Can incoace, in ciuda faptului ca nu-l ajuta prea mult fatuca aia de adolescent care n-a ajuns inca sa arunce prima lama de ras). Daca pun la socoteala si faptul ca adevaratul Jordan Belfort, cel a carui viata e povestita in film, s-a declarat multumit de ce a iesit, ii dau un 6.8.
O chestie care face niste oameni sa zambeasca/sa rada/sa se simta ok fie si doar pentru cateva minute e o idee misto. Ca asta, de exemplu.
Poate-s idiot, da’ n-am inteles absolut nimic din filmul asta pana cu un minut inainte de final. Ba chiar nici de final nu-s sigur. Si totusi, cand s-a terminat, am ramas cu senzatia ca nimic nu lipsea si nimic nu era in plus. Ciudat sentiment, iti zic. Cred ca trebuie sa-l mai vad o data. Pana atunci, jur ca nu stiu ce nota sa-i dau.
Daca ai avut suficient de multi clienti, inevitabil ai avut si clienti defecti. Sau cu solicitari defecte. Doi graphic designeri irlandezi, Mark Shanley si Paddy Treacy, au avut nervii suficient de tari incat sa depaseasca faza [sin]ucigasa si sa faca niste postere simpatice din comentariile tampite la adresa lucrarilor lor. Un fel de haz de necaz in varianta creativa.
Presupun ca nici Bill Gates nu-i vreun prost, da’ chiar si asa, Magnus Carlsen n-a avut nevoie nici macar de un minut si jumatate ca sa-l faca muci. Adica fix 9 mutari. Dupa razboi, multi viteji se arata – yeah, I know that – dar tot n-as fi mutat pionul ala la H3. Compensatia vine, ca sa zic asa, pe partea economica: in ritmul actual, Carlsen mai are nevoie cam de 70000 de ani ca sa ajunga la averea lui Gates. Iar eu, de cateva sute de mii de ani.
