Dorinta de copil
Cumva, cred ca am asistat la cea mai stralucitoare luminita din noaptea asta. Si am scris un pic despre ea aici.
Cumva, cred ca am asistat la cea mai stralucitoare luminita din noaptea asta. Si am scris un pic despre ea aici.
Astronomia ma fascineaza, poate si pentru ca are legatura cu SF-ul, de care m-am indragostit de mic. My ultimate goal, ca sa zic asa, e sa-mi inchei plimbarea prin tarile lumii cu una deasupra lor, pe orbita. Poate ca pana atunci devine mai ieftin turismul asta spatial. Iar daca s-ar organiza o excursie spre Marte sau spre capatul Universului, cred ca mi-ar lua 5 minute sa ma gandesc inainte sa ma inscriu – cat sa ma decid cu ce camasa ma imbrac. Pana atunci insa, ma uit la stele. Si cu ochiul liber, si cu ochiul ocupat de vizorul aparatului foto, iar acum si pe site-ul asta, care prezinta intr-un mod foarte interesant informatii despre stelele din jur.
A, iar din cand in cand mai verific si cati – si care, cu nume si prenume – sunt oamenii pe care ma oftic pentru ca sunt in spatiu la ora asta.
Cred ca mi-ar fi placut sa invat sa cant la pian. Doar asa, cat sa ma pot prosti artistic din cand in cand, nu sa ma vezi prin concerte. N-am apucat sa fac asta, probabil nici talent n-aveam. Din fericire, tehnologia ne prinde din urma oricat de prosti suntem: pe langa Pianu, mai exista acum si Virtual Piano. Iar asta-i si mai misto, pentru ca poti sa canti pur si simplu pe litere, fara ca macar sa ai habar de note. Iaaaa sa le fac un pic vecinilor capu’ mare!
Singura chestie nasoala la joculetul asta e ca, dupa ce reusesti s-o prinzi, nu poti s-o iei de dupa cap si s-o arunci intr-un perete. Sau sa-i tragi un sut in fund. In rest, e perfect pentru pierdut vremea.
Deci cam gata cursul de pe Duolingo, yaaaaayyy! Ma rog, n-as putea sustine ca acum sunt vorbitor de spaniola, dar cu siguranta nu mor de foame, sete, somn sau alte necesitati din piramida daca ajung intr-o tara in care bastinasii nu vorbesc decat limba asta. Mai ramane sa gasesc orasul din Argentina in care sa ma mut pentru a pune in aplicare sloganul “practice makes perfect”.
Cand operatorii de telefonie mobila au nesimtirea sa-ti ceara 9.83 euro/MB atunci cand esti in roaming in unele tari (da’ ce pula mea fac, frate? cara megabitii in spinare?!), inevitabil in timpul calatoriilor esti intr-o continua cautare de retele wireless gratuite. Mai ales in aeroporturi, cand fie te plictisesti, fie mai ai de facut/anulat o rezervare, fie trebuie sa-l lamuresti pe clientul x ca n-a citit atent mail-ul precedent, in care il informai ca si tu esti o fiinta umana cu dreptul de a pleca in concediu in Antarctica.
Dar iata ca aacum avem o harta (care sper sa continue sa fie imbunatatita – btw, putem contribui toti la chestia asta) cu parolele diverselor retele din diverse aeroporturi din lume. Vom fi online si vom fi liberi!
Cand ai un ciocan in mana, orice obiect din jur ti se pare ca seamana cu un cui. Asa si cu matematicienii: nu se pot uita linistiti la un film, ca imediat le trece prin cap sa construiasca o ecuatie pe tema lui. Acum au construit, pe baza unor calcule cat se poate de serioase pe care le gasesti in studiul asta, harta relatiilor din Game of Thrones, calculand in acelasi timp importanta fiecarui personaj. Trecand peste faptul ca materia asta numita network science se aplica in lumea reala de la page rank-ul google pana la studiul retelelor teroriste, se vede clar ca Tyrion rulz.
Bai, am terasa! Si am facut-o in doar doua zile, cu manutele astea, un ciocan, o cheie fixa, una franceza, o ruleta, o nivela, o sfoara si un fierastrau de-ala electric la 100 de lei. Sunt foarte-foarte mandru de ea – si, pe cale de consecinta, de mine – mai ales ca a iesit chiar mai mare decat casa; si exact asa cum o programasem: aliniata, cu inclinare, cu stalpisori, nici in fabrica n-o faceau mai bine, iti zic!
Curentul electric a ajuns la locul faptei, bataturile de la maini s-au vindecat, e timpul sa ne apucam de prostii.
Phase 1: ii trantim casutei o terasa de jur-imprejur. Pentru inceput, in dimineata asta mi-a trantit un om in curte un metru cub de scanduri, la care am adaugat eu cateva zeci de metri de teava si cateva sute de suruburi, piulite si saibe. Cred ca ma razbun pentru ca in copilarie nu m-am dat in vant dupa lego. Atat doar ca asta provoaca o febra musculara cum n-am visat. Una din aia generalizata, dar care te face sa si zambesti in timp ce bei o bere, la lasarea noptii.
Pare ciudat sa-ti scrii memoriile cand inca mai ai cativa ani de cariera, plus alte cateva zeci de viata, si s-ar putea sa fie nevoie sa faci macar un update. Cred ca pur si simplu a luat decizia de a scrie la nervi, intr-o zi cand l-a scos din sarite scortosul ala de Guardiola. Si bine a facut, pentru ca-i interesant sa vezi ce se intampla cu (si in) oamenii care ne fac sa injuram sau sa urlam in timp ce ne uitam la un televizor, cu o bere in mana.
O alta chestie ciudata e ca de la Zlatan Ibrahimovic, un golan de cartier nascut intr-o famile de imigranti croato-bosniaci dintr-o mahala suedeza, nu te-ai astepta sa scrie o carte, fie ea si autobiografica. Dar uite ca a scris, si inca una foarte fluenta. Atat de fluenta incat am avut permanent senzatia (n-am verificat sa vad daca asa s-a intamplat) ca, de fapt, a povestit toate intamplarile alea intr-un reportofon, dupa care a transcris inregistrarile.
Eu zic s-o citesti in engleza, pentru placerea limbajului. Dar daca nu poti, o gasesti si-n romana.