[three_fourth last=”no”]
Sunt cel putin 8-9 chestii dintre cele 23 care iti arata daca esti nascut pentru a bantui prin lume la care am zis “haha… da, exact!”. Plus alte cateva la care nu m-am gandit pana acum, dar care se potrivesc. Si cred ca as mai putea adauga vreo doua. Oh, iar sintagma “all inclusive” really makes me gag.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
N-am zis-o eu, au zis-o niste oameni care se pricep mai bine decat mine. Si care au ajuns sa aiba creier suficient ca sa se priceapa tocmai pentru ca stramosii lor (si ai mei, si ai tai) au mancat carne (by the way, as vrea sa-i vad pe ceilalti defecti, aia care propovaduiesc dieta “paleo” compusa din chestii luate din megaimaj, mancand ce mancau intr-adevar bunicii lor din paleolitic). Daca nu mancau, ramaneau cu un creier mai mic, ar fi continuat sa fie raw-vegani, iar azi raw-veganii n-ar fi putut sa-si exprime ineptiile online pentru ca n-ar fi avut cine sa inventeze internetul. Vacile pasc, dar n-au internet, stii?
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Fotografiile cu subiecte militare au ceva aparte. Cel putin pentru noi, baietii. Sau, ok, pentru noi, baietii cu coaie. Iar daca mai sunt si facute fix in fractiunea aia de secunda in care iese proiectilul de pe teava, devin de-a dreptul spectaculoase. Ca tre’ sa ai ori o tona de noroc, ori o tona de skill ca sa prinzi “din mana” momentul cu pricina (cam cum mi s-a intamplat mie aici).
Pe langa fotografia de mai sus, am mai gasit adunate intr-un singur loc inca 64.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Nuvela e mai batrana decat mine dar, daca n-ar fi fost scrisa in stilul suprarealist care a parazitat proza americana timp de cateva decenii pe la mijlocul secolului trecut, nu ti-ai da seama: e un SF la fel de actual ca oricare altul. Ba chiar mai actual decat multe altele, pentru ca e aproape complet lipsit de chestii tehnice si stiintifice care ar fi putut deveni obsolete intre timp, asa cum s-a intamplat cu nenumarate alte proze din domeniul asta. Foarte pe scurt, avem de-a face cu un Orfeu post-apocaliptic. Peste care Delany a presarat cugetari (sau, mai degraba, instigari la cugetari) despre ce inseamna “a fi diferit”. Nice.
Sa faci un film cu pretentii de arta despre unul dintre cei mai antipatici politicieni pe care i-a dat Italia vreodata nu-i lucru usor si poate ca nu-i nici neaparat cea mai buna idee. Parerea mea e ca multe dintre cadrele alea lungi, tipic “europene”, puteau fi reduse la jumatate fara a se pierde nimic din portretul pe care Paolo Sorrentino i l-a facut lui Giulio Andreotti. Un portret, inevitabil, sumbru si murdarit de sangele care a curs timp de mai bine de jumatate din cariera politica a individului. Una peste alta, un documentar biografic de nota 7, deci bun.
Dupa ce consumi milioane de calorii alergand prin padure dupa inamici cu un AK47 in brate, trebuie sa le pui la loc. Si cum ai putea face asta mai bine intr-o zi de duminica decat la margine de lac, la margine de padure si la margine de gratar? Si la margine de teren sintetic, sa ai eventual si unde sa dai si cu sutu’ intr-o minge, daca – din cauza unei conspiratii a unei grupari oculte, bineinteles – in furculita s-au infipt mai multe calorii decat calculasei. A, sau stai! Fiind vorba de gratar, daca mananci 10 mici, un muschi si o scrumbie, se cheama ca ai tinut regim, nu?
Noi, ca specie, suntem cel putin la fel de violenti ca orice alt pradator de pe planeta. Sunt convins ca daca un fel de instinct general de conservare nu ne-ar fi facut sa dam niste legi specifice, intr-o luna am mai ramane maximum un miliard, iar pana la sfarsitul anului n-am mai putea organiza nici macar un campionat civilizat de table, din lipsa de concurenti. Acuma, chestia asta are o parte buna si o parte rea: partea buna e ca putem organiza campionate de table, in timp ce partea rea e ca trebuie sa ne tot reprimam ferocitatea din ADN, cu toate consecintele pe care un psiholog ti le poate explica mai bine decat mine. Din fericire, exista si variante acceptabile moral si legal prin care ne putem impusca unii pe altii. O ora de paintball sau de airsoft face minuni, mai ales ca dupa aia poti sa bei linistit o bere cu dusmanu’ caruia i-ai tras mai devreme un glont in cap. Plus ca ai subiect de discutie “cu baietii” inca o saptamana dupa aia.
[three_fourth last=”no”]
Dupa ce citesti cartea asta, incepi sa te uiti altfel la meciurile de fotbal. Practic, e povestea lui Wilson Raj Perumal, unul dintre cei mai eficienti aranjori de meciuri din ultimii 20 de ani, istorisita chiar de el prin intermediul a doi ziaristi italieni care l-au intervievat. Cand vezi ce sume se invart in lumea pariurilor si cum sunt cumparate si vandute rezultate inclusiv din competitii importante, parca-ti vine sa te uiti mai degraba la curling. Ma rog, pana aflam ca si de sportul ala se ocupa niste “Kelong Kings”. Cartea insa e foarte interesanta, mi-a placut. Nu stiu sa fi aparut in romana, dar in engleza costa cativa lei. Bine, lire.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
{
var group = area.groups[ y ];
if ( map.mapGroups[ group ] === undefined )
…
…si tot asa, zile in sir. Pana azi, cand i-am dat de capat. Distractiv e ca, desi nu-s un master jedi al javascript-ului, joaca mea de acum a descoperit o eroare intr-un script de altfel foarte bun si util, a rezolvat-o partial, iar pentru restul le-a dat de lucru simpaticilor dezvoltatori care au facut amCharts si amMaps.
document.write(‘how cool!’);
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Doua jocuri pe PC din toata istoria au reusit sa ma cucereasca (si eu pe ele): HOMM si Civilization. Restul au fost asa, cel mult amoruri de-o zi. Civ IV a fost, de altfel, singurul joc pe care l-am reinstalat dupa ce l-am terminat, ca sa-l mai termin o data, in toate modurile si cu toate scenariile posibile.
Dupa ani si ani (printre altele, pentru ca abia acum pot sa spun ca am un laptop suficient de capabil), mi-am amintit de cd-urile cu Civ V, care zaceau pierdute printr-un sertar. Nu mai am aceeasi energie – si nici acelasi timp liber – ca acu’ un deceniu, dar tot ma bucur cand fac pilaf cu tancurile mele hoardele de riflemeni ale nemernicilor din jur. Dupa cum ma bucur si de grafica. Get ready to get civilized, bitches!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
