Sa faci un film cu pretentii de arta despre unul dintre cei mai antipatici politicieni pe care i-a dat Italia vreodata nu-i lucru usor si poate ca nu-i nici neaparat cea mai buna idee. Parerea mea e ca multe dintre cadrele alea lungi, tipic “europene”, puteau fi reduse la jumatate fara a se pierde nimic din portretul pe care Paolo Sorrentino i l-a facut lui Giulio Andreotti. Un portret, inevitabil, sumbru si murdarit de sangele care a curs timp de mai bine de jumatate din cariera politica a individului. Una peste alta, un documentar biografic de nota 7, deci bun.