[three_fourth last=”no”]
Ca sa raman in pattern-ul de ieri: mica, linistita, curata si stralucitoare. O tara in care cred ca as putea trai, daca n-as fi obligat sa fac 25 km ca sa ies la o tigara si-o bere (nu la un pret decent, ci la orice pret). Brunei, pe numele ei.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Mica, vioaie, curata si stralucitoare. O tara in care cred ca as putea trai, daca n-as fi obligat sa fac 25 km ca sa ies la o tigara la un pret decent. Singapore, pe numele ei.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ca asa cred ca se cheama cand e wi-fi at high altitude. 12.500 m, mai exact. Iar daca mai e si gratuit, inclusiv la parter, se cheama Emirates.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Fara sa-si propuna neaparat sa se autodistruga, asa cum au facut-o pana la nivelul la care acum imi vine sa merg in maini, picioarele m-au dus pana la mare. Mare din care a iesit un soare mare. Si, dupa o vreme si inca o tigara, lumea a inceput sa arate ca in tabloul pe care il desenam la un moment dat: “Nu exista decat soarele topit care se scurgea deasupra lui, dizolvandu-l ca intr-o cana cu miere fierbinte din care nimic nu putea scapa. Si nisipul care ii ascundea pasii din urma.”
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Whoaaaa! Unul dintre cele mai tari locuri de cazare ever, e clar!
Daca iti vine sa te duci la toaleta noaptea, ai cam pus-o, pentru ca nu exista asa ceva, dar sa vezi peisajul ala pe geam, cand te trezesti, in orice directie te-ai intoarce, merita un sacrificiu mic. Plus ca, daca bate vantul, “camera” probabil se leagana un pic, ca sa dormi ca un bebelus. Un bebelus suspendat la 2700 de metri inaltime. Acu’ serios, cati bebelusi se pot lauda cu asta?
Obiectu’ e la Courchevel, in Alpii francezi, si nici nu trebuie sa platesti ceva ca sa dormi o noapte acolo – Airbnb are un fel de concurs pe tema asta.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
O parte dintre dialogurile astea au intrat atat de adanc in legenda incat nu mai stie nimeni daca s-au petrecut in realitate sau daca nu cumva le-a inventat cineva cu mult simt al umorului. Chiar si asa, m-am ras azi timp de cateva zeci de minute bune.
Una dintre favoritele mele e asta:
Control tower to a 747: “United 329 heavy, your traffic is a Fokker, one o’clock, three miles, Eastbound.”
United 239: “Approach, I’ve always wanted to say this…. I’ve got the little Fokker in sight.”
Dar mai sunt si altele. Iar dupa ce le termini de citit, mai gasesti inca vreo cateva si aici.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ca orice om care figureaza intr-o baza de date a Tarom, am primit si eu un mail care ma trimitea la aplicatia asta. M-am gandit o vreme, dupa care am zis “hai, bai, s-o instalez, ca nu s-o face gaura-n microSD”. Si, trebuie sa recunosc, pentru unu’ care tot zboara de colo – colo, inevitabil si [de] pe Henri Coanda, are niste chestii utile in ea. Pe langa orarul zborurilor, cu tot cu numarul ghiseului de check-in si cel al portii de imbarcare (daca-i vorba de plecari, bineinteles), teoretic mai ai si 10% reducere la restaurantele si cafenelele din incinta. Zic “teoretic”, pentru ca inca n-am testat optiunea. Da’ o rezolvam si pe asta in curand.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Am zis ca trebuie sa scriu, daca tot mi-am renovat blogul; iaca, scriu. Si pentru ca oricum ramasesem dator cu povestea mega-turneului prin Balcani & beyond, pe asta o scriu prima. O parte a textului era deja in drafts, dar astepta 1) sa fie gata faceliftu’ si 2) sa mai prelucrez cateva dintre fotografii, ca sa arate frumos.
Azi a aparut primul episod, cred ca arata frumos. Iar in zilele urmatoare or sa tot apara.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Ca o regula generala, imi plac blogurile scrise de oameni care calatoresc. Ma refer la blogurile oneste, scrise in primul rand din placerea de a povesti si de a-i ajuta si pe altii cu experientele lor, nu la vomele publicitare pe care le imprastie in online diversi “travel experts”. Acum l-am gasit pe asta, unde scriu doi omuleti care au plecat intr-un an sabatic prin Asia. Nu scriu ei prea des, dar sunt la inceput si poate ca nu si-au intrat inca “in mana” sau inca n-au invatat sa fenteze toate dificultatile logistice (gen “cum sa gasesti net intr-un loc pustiu) care inevitabil apar intr-o astfel de calatorie. Important e ca scriu ok si asta o sa ma faca sa-i urmaresc.
[three_fourth last=”no”]
Ca sa ai chef sa calatoresti, n-ai nevoie de vreun stimulent special. Daca esti normal la cap, cel putin. Dar ca sa-ti vina inspiratia in privinta urmatoarei destinatii, uneori iti trebuie o scanteie. O fotografie, o carte, o ceva. O film, mai bine – ca acolo vezi, de obicei, mai multe locuri. Si uite 8 filme noi care te-ar putea inspira.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
