[three_fourth last=”no”]
Practic, am ajuns aici doar pentru poza de mai sus, initial orasul nici macar nu figura in traseu. Dincolo de fotografie insa, m-a relaxat reintalnirea cu terasele unde poti sa bei in tihna un Pilsner Urquell extra strong, cu statuile haioase din Hlavne Namestie, cu straduta pietruita unde, intr-o alta zi, o frumusete blonda desena cu sunetul tocurilor un zambet pe fata mea.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
I almost cried today. Atat de frumos e.
Soseaua e cea mai inalta din Alpii estici si a doua din tot lantul muntos (ajunge pana la 2758 m, cu doar 12 m mai jos decat Col de l’Iseran), iar “spectaculoasa” e un adjectiv foarte, foarte mic pentru ea. Poate doar daca-l repeti de 75 de ori, cate o data pentru fiecare “ac de par”.
Am mai incercat acum doi ani sa merg pe traseul asta, dar a trebuit sa abandonez ideea dupa cateva ore de ploaie torentiala si stanci cazute pe sosea. Acum am stat in Italia 9 zile dand refresh pe un site cu prognoze meteo detaliate, si eram dispus sa mai stau oricate, pana apareau multe iconite cu soare in tabel. Au aparut si, intr-adevar, vremea a fost de exceptie, inclusiv sus, unde nametilor de pe marginea strazii nu le pasa ca in calendar scrie “iulie”.
Peisajul, cu toate crestele din jur, cu albastrul de deasupra, cu paraiele, torentii si cascadele de ici-colo si cu panglica de asfalt care se rasuceste sub tine, trebuie vazut, atins, respirat. Cuvintele si fotografiile nu-s suficiente.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Lacul Garda, mai exact. Cel mai mare din Italia si nu departe de luxul lacului Como. I-am batut malurile de la sud la nord de nspe ori, m-am balacit in el, m-am plimbat pe promenadele din aproape toate statiunile importante, ai zice ca m-am plictisit de el. Si totusi, o cafea sau o bere la o terasa pe malul lacului, intr-o dupa-amiaza linistita, privind alene la barcutele care se leagana alaturi si la gleznele subtiri care plutesc pe deasupra asfaltului, continua sa fie una dintre placerile pe care refuz sa mi le refuz.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Dupa vreo 4-5 zile de tras cadre si 24 de ore de editare puse cap la cap, pot sa ma laud ca mi-au iesit niste fotografii de food de-mi vine sa le mananc. Asta de mai sus e doar o mostra, ca inca n-au devenit publice. Iti spun eu unde sa te uiti cand apar.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Am o fixatie cu fulgerele, ma duc pe tot felul de coclauri ca sa le vanez. De data asta, am stat pur si simplu acasa, cu obiectivul pe geam. Si mi-a iesit cea mai misto fotografie a unui fulger de pana acum.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Eu n-aveam nevoie de motivele astea ca sa-mi doresc sa vad din nou Islanda, ca m-am indragostit de ea de la bun inceput si as pleca si maine dimineata acolo pentru un an – doi. Dar acum, dupa ce mi-am clatit retina de 37 de ori in 37 de moduri diferite, parca mi-e si mai dor.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Aproape ca n-au nimic erotic in ele fotografiile astea, atat de importante sunt celelalte elemente din ele – geometriile, simetriile, asimetriile, nuantele de gri, stralucirile, fortele, umbrele. Plus ochiu’ si ideile fotografului. Ma declar placut impresionat pe ziua de azi.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
Hai, ca am avut nevoie doar de cateva decenii ca sa urc pentru prima data pe muntisorul asta din mijlocul orasului. Bai, da’ si cand am urcat!
Pentru necunoscatori, profilul din zare e al Masivului Ceahlau – pe care, de altfel, am urcat de mult mai multe ori decat pe Pietricica. Si pe care imi propun sa urc din nou in perioada urmatoare, printre altele ca sa fac si fotografia inversa.
Pentru prima data, azi mi-am vazut sub forma de print cateva dintre fotografiile facute pe diverse coclauri (astea de mai sus). Tot pentru prima data, in curand o sa le vad si expuse. Ca sa le vada si altii. Juuust lovely.
Poze cu orase facem toti. Mai bune, mai proaste, de zi, de noapte, cert e ca toate-s facute cam de la nivelul solului – sau, hai, cel mult din clopotnita unei catedrale sau de pe un deal din apropiere. Din avion/din balon/de pe spinarea unui gugustiuc, e mai dificil. Da’ si rezultatele sunt mai destepte, dupa cum lesne se poate vedea aici. Si iar mi s-a facut chef de plecat pe coclauri.
Image credits: gadgetrends.ro
