Living a long dreamed dream
Detaliile nu sunt disponibile publicului larg, dar titlul defineste perfect ziua de azi. Atat am avut de zis.
Detaliile nu sunt disponibile publicului larg, dar titlul defineste perfect ziua de azi. Atat am avut de zis.
[three_fourth last=”no”]
Daca te oripilezi usor, esti exagerat de pudic, nu esti in stare sa razi la o gluma macabra sau esti un mare fan al corectitudinii politice, da-ti skip la etapa asta. In caz contrar, esti ok si meriti sa joci un joc de societate simpatic, impreuna cu prietenii (in principiu, doar cu cei care nu se regasesc in prima fraza; totusi, la 4 prieteni ok se accepta si unul defect, ca sa puteti face misto de el). Sau poti pur si simplu sa faci combinatii cretine de carti si sa razi de unul singur. Ca mine, acum.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Nu prea sunt de acord cu titlul listei, ca inaltimile nu-s infricosatoare, ci frumoase, dar pot sa trec peste asta si sa ajung la chestia cu adevarat importanta: le-am pus pe lista locurilor din care sa privesc lumea. Pe prima pozitie e Trolltunga, pentru care, de fiecare data cand imi aduc aminte, imi dau palme din cauza ca atunci cand am fost in Norvegia nu stiam de existenta ei. Ma rog, erau deja si altele in tabelas, unele bifate, dar le-am notat si pe astea.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Nu stiu daca au trecut exact 17 ani si trei zile sau mai putin sau mai mult, dar stiu ca pana azi a trecut enorm de mult. Si enorm de greu. Mai stiu insa si ca toata enormitatea asta de timp a disparut intr-o secunda. Good things come to those who wait, they say. Pe cale de consecinta, best things come to those who wait a lot.
[three_fourth last=”no”]
N-am auzit in viata mea de fata asta, dar dupa ziua de azi o sa tot aud. Literally – in sensul ca o sa-i tot ascult piesele, multe inspirate de filme/carti fantasy (of course, GoT n-avea cum sa lipseasca dinte ele) sau adaptari dupa soundtrack-uri. Acordurile cu iz celtic, parca un pic triste, care ma duc imediat cu gandul la un deal si un castel si niste nori, au sunat intotdeauna bine in urechea mea. Si daca mai pui si o voce curata deasupra, nu mai e nevoie de nimic altceva ca sa devin fan.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Nici nu stiu cum sa le spun: proza suprarealista? rezultatele unor trip-uri reusite? Cert este ca povestile care compun cartea “Ca daca n-ar fi” ma amuza teribil. Iar hidden track-ul “Ceapa diafana – roman pentru copii si iepuri” e dovada clara ca uneori poti gasi de fumat chiar ceva mai bun decat de obicei. As vrea sa vad niste comentarii la romana pe tema povestilor lui George Muresan.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
De fapt, aproape ca nici nu se pot numi “drawings”, ci “photos”. Ma fascineaza definitiv cum reuseste fata asta sa redea figurile oamenilor folosind niste creioane colorate. Ma uit de o jumatate de ora la clipurile postate pe contul ei de YouTube si ma gandesc ca pentru ea aparatul foto e un accesoriu complet inutil. Great work indeed.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Daca acum vreo doua zile ma uitam la cum arata Irakul dupa razboi (ma rog, nu-s convins ca “dupa” e cuvantul corect, da’ sa-l lasam asa), azi i-a venit randul unuia despre cum s-a ajuns aici. Nuuu, stai linistit, nu-i un documentar din ala despre conspiratii mondiale, Bush, petrol etc., ci una dintre cele mai bune comedii pe care le-am vazut in ultimii ani (poate si pentru ca-i facuta acum cativa ani; in plus, poate si pentru ca-i facuta de niste britanici).
De fapt, desi aluzia e foarte transparenta, nicaieri in film nu se rosteste cuvantul “Irak”. Toata actiunea se petrece in planul doi al deciziilor politice, acolo unde se invart, se agita, se injura (copios si cu imaginatie), se ameninta, se lingusesc, se ajuta si se contreaza ministri de rang secund, generali, asistenti si spin doctors (mai ales ei). Personajele si situatiile sunt caricaturizate abundent – desi, la cum i-am mai vazut pe unii-altii dea lungul vremii, nu m-ar mira ca asemenea specimene si intamplari chiar sa existe in realitate. Nota 7.3, mi-a placut.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]

[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Am ramas de ieri fixat in retete noi, drept pentru care am gasit o lista cu “17 mancaruri pentru care merita sa calatoresti“, zice autorul. Eu as modifica titlul, pentru ca oricum merita sa calatoresti, si le-as zice “chestii pe care merita sa le mananci, daca tot ajungi pe acolo”. Ma rog, nu-s de acord cu formularea asta in privinta tuturor celor 17 (stinky tofu?! come on, pe langa ca-i vorba de tofu, trebuie sa mai adaugam si un miros nasol?), dar cu feijoada, de exemplu, sigur o sa ma-ndop masiv cand ajung prin Brazilia.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Azi n-am mai repetat isprava de data trecuta, cand am mancat un pepene intreg, dupa care m-am prabusit ca un greiere intors pe spate, care da incetisor din picioruse. Si pentru ca mi-a mai ramas in frigider jumatate din obiect (chiar! fructele sunt obiecte, nu?), m-am gandit ca ar fi util sa-i gasesc niste intrebuintari destepte. Ei bine, am gasit. Si nu una, ci 25. Yummy!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]