Foaaaarte tari omuletii de la Honest Slogans, care iau diverse brand-uri si fac misto de ele atasandu-le sloganuri mai potrivite cu realitatea decat alea de care vor departamentele de PR & Marketing sa ne convinga.
Avand in vedere cata simpatie am pentru marul vandut la pret de pepene de aur, lucrarea de mai sus e favorita mea, bineinteles. Dar mai sunt si altele, la fel de amuzante – timp sa ai, sa te uiti pe toate. Random pick: “Gillette: We’ll Just Keep Adding Blades” :).
Am mai citit de-a lungul ultimelor luni fragmente [re]publicate pe ici-pe colo, dar abia azi am descoperit sursa primara. Si n-am mai facut nimic altceva timp de cateva ore bune.
Cristian Sima nu-i un ingeras, dar – dincolo de faptul ca ingerii, Mos Craciun si Zmeul sunt, absolut toti, personaje imaginare – tocmai faptul ca n-are aripioare si cerculete deasupra capului da valoare “spovedaniei”: daca tii sa te pastrezi “curat” intr-un mediu cum e cel politico-economic romanesc (si nu numai), nu rezisti suficient de mult ca sa ai ce povesti.
Imi place si fluenta scrisului dar, above that, ii apreciez curajul de a-si aminti, cu nume si prenume (sau cu suficiente detalii incat numele si prenumele sa poata fi deduse), despre lucrurile si oamenii care l-au intersectat. Cred ca toti ar trebui sa avem, intr-o zi, coaiele sau disperarea sau nepasarea de a face asta. Daca o sa-mi inving lenea, poate o s-o fac si eu.
[three_fourth last=”no”]
Mi-a placut ideea, nu cred ca am mai intalnit-o pana acum intr-un film, desi m-am bucurat de ea in zeci de jocuri. Holy cow, cate as putea face cu ea daca ar fi realizabila! Efectele speciale au devenit deja o banalitate dar, chiar si asa, se adauga si ele la impresia generala. Drept urmare, daca-ti plac SF-urile, s-ar putea sa fii de acord cu mine ca asta e unul dintre cele mai bune din 2014 (nici nu-i greu, da’ ma rog). Nota 7.3.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Spre rusinea mea, azi am ajuns pentru prima data in viata la Susai. Care-i undeva la vreo 7-8 km mai sus de Predeal si unde cred ca n-as fi ajuns inca niste decenii (pentru ca nu stiam ca exista, de aia!) daca nu ma transporta un om bun la suflet.
Daca vrei sa fugi de lume intr-un loc in care sa nu faci nimic in afara de a te uita la munti, copaci si (eventual) ursi, dar sa fii totusi aproape de civilizatie in terms of both comfort and distance (ca poate ai uitat sa-ti iei tigari), n-ai nevoie sa cauti altceva pe harta. Merge si doar pentru o dupa-amiaza linistita, daca tii mortis.
N-aveam ustensila corecta la mine, pozele facute cu telefonul nu-mi plac, asa ca te las sa te duci singur sa vezi.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Un drum de noapte prin pustiuri iti ofera tot felul de oportunitati, mai ales daca ai la indemana camera foto. Si trepiedul.
De mult voiam sa vad daca-mi iese sa fotografiez Calea Lactee, iar cu ocazia asta am vazut. Nu-s extraordinar de satisfacut de rezultat, mai trebuie niste incercari si poate si alt echipament, dar pentru un prim experment e ok, mai ales ca n-am vrut sa prelucrez imaginea prea brutal. Cand mai prind ocazia, mai fac.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
N-o sa vorbesc despre pizza (desi chiar si aia m-a facut sa mormai satisfacut), in schimb crema de broccoli cu gorgonzola si nuci a fost… pfoaaaa! O sa revin.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
Ca altfel nu stiu cum se cheama spotul asta in care sunt luati la misto papagalii care-si iau SUV-uri doar ca sa se plimbe cu ele prin oras, frumos spalate, si ca sa poata spune cate ar putea face cu ele.
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[/one_fourth]
[three_fourth last=”no”]
Stii ca imi place sa ma sparg in figuri prin bucatarie construind tot felul de chestii, in general comestibile. Inevitabil, chestia asta presupune si niscaiva munca de documentare, ca nu stii de unde apare o reteta care arata simpatic sau o combinatie la care neuronul meu nu s-a gandit. Azi am dat peste Food Porn. Si nu doar numele mi-a placut, ci si multe dintre ideile povestite si fotografiate acolo. Pazea, ca ma bag sa le reproduc!
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
[three_fourth last=”no”]
De cel putin doi ani visez la ziua asta. Doi?! Vreo cinci, mai degraba! Iti zic: daca n-ai mancat niciodata pana acum un cannolo, iti lipseste o realizare majora a vietii. In clasamentul personal, cu exceptia clatitelor, nu exista nimic deasupra tubuletelor umplute cu ricotta. Intr-un final glorios, azi am descoperit de unde pot sa le cumpar, proaspete, fara sa ma duc pana in Sicilia. Ca sa-ti spun si tie, trebuie sa-mi demonstrezi ca stiai fara sa cauti pe google de unde vine titlul.
Photo source: montrealgazette.com
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]
Cand stai in casa si nu stii ce sa faci pentru ca-i prea tarziu ca sa mai lucrezi, prea devreme ca sa iesi cu amicii la bere si mult prea devreme ca sa te uiti la un film, daca nici lectura sau sexul nu-s optiuni de luat in calcul, atunci cauta prin jur un obiect si fa o prostie cu el. Una ca astea de mai sus, de exemplu. Cel mai probabil o sa te lovesti, o sa te arzi sau o sa strici ceva. Dar de plictiseala scapi garantat.
