Imi imaginez ca, dupa tonele de mancare pe care bietul tau sistem digestiv le-a procesat in ultima perioada, s-ar putea sa-ti fie greu si sa citesti cuvantul “restaurant”. In cazul restaurantelor de pe lista asta, totusi, mancarea aproape ca nu mai conteaza – e pur si simplu un side dish pentru priveliste.
Bun, acum cine face cinste cu un pranz?
Am mai zis intr-o zi: eu cred ca o sa apucam ziua in care tutunul o sa devina ilegal, iar marijuana legala (sau, ca sa avem o formula de compromis: “ziua in care tutunul o sa fie legal doar in combinatie cu niste green“). Stai, nu sari, n-a spus nimeni ca-i ceva rau :D. Cert e ca legile care muta iarba din zona “interzisa” in cea legala (sau macar in cea “gri”) se inmultesc. Iar oamenii de afaceri reactioneaza prompt, logic. De exemplu, o asociatie a hotelierilor din Colorado ii asteapta pe turistii dornici de un trip (pun intended :P) cu marijuana-friendly accommodations. Watching a game, having a bud…
Incerc sa nu zic ceva de GoT in fiecare saptamana, dar 1) il urmaresc in fiecare saptamana, ca imi place si b) astia care au povestit ultimul episod sub forma unui timeline de fb sunt geniali. Cred ca mai sunt si altele de genul asta, trebuie sa le caut neaparat.
Departe de oras, de telefonul cu sms-uri care incep cu “fie ca…”, de internet (asta-i chiar o proba de rezistenta), dar aproape de un pahar cu vin bun si – mai ales – aproape de oameni simpatici, care stiu sa se intinda la discutii pana spre dimineata.
P.S.: un sfat dezinteresat: cand umbli cu capul ras, evita sa stai 7 ore in soare la picnic.
Pentru ca face cozonaci. Si pasca. Foarte-foarte gustoase. Dar mai ales pentru ca, in cazuri foarte-foarte speciale (cum as fi eu), le pune intr-o cutiuta si le trimite departe (sau, ma rog, aproape – depinde care-i punctul de referinta). Ca sa le manance gura mea de pe fata. Care dupa aia se prezinta universului cu un zambet satisfacut.
Da, ma, stiu ca abia maine e ziua in care crestinii infometati se arunca asupra cozonacilor, da’ la mine chestiile astea nu functioneaza, forget it.
Si daca nu stiti cine-i Irina, o gasiti aici.
Celine (Julie Delpy, adica) isi anuntase transformarea intr-o mica activista (stiti voi, chestiile la moda – eco, anti-consumism, un pic de feminism presarat deasupra) inca din “Before Sunset”. Da’ pe vremea aia era tanara, puteai sa-i ierti iesirile astea de sorboneza. Acum insa e cu aproape 10 ani mai batrana, chestiile din capsor i s-au sedimentat si a reusit sa devina usor crizata, de nu te mai poti intelege cu ea intr-o cearta, frate! Bai, are asa un stil de a transforma un tantar intr-un mare scandal sarind fara nicio logica de la un [asa-zis] argument la altul, incat zici ca se cearta pe bune. Daca la “Before Sunrise” ziceam ca am senzatia ca am trait filmul candva, pe asta pot spune ca sigur l-am mai trait :)).
De cealalta parte, Jesse are o rabdare colosala (partea asta cred ca n-am reusit s-o traiesc la fel de mult :D) si reuseste sa-i spuna mai mult decat in toti ultimii 18 ani ca o iubeste, fara sa foloseasca pentru asta texte de cacat ca ale lui Radu F. sau Vulpescu.
Ce n-am reusit sa-mi lamuresc e daca schimbarea vocii lui Ethan Hawke se datoreaza celor 9 ani scursi de la filmul precedent sau faptului ca intre timp sunetistii au descoperit functia Dynamics Processing.
Ii dau 7.7, si asta devine nota generala pentru toata seria. Scena cu oameni inteligenti care stau in jurul mesei intr-o dupa-amiaza de vara simtindu-se prieteni, razand, vorbind relaxati tot felul de lucruri mai serioase sau mai putin serioase, primeste, ea de capul ei, nota 9. Pentru ca mi-e dor de ea, probabil.
Our measurable, emerging, established and well-defined fairness adds value, while we continue to work tirelessly and diligently to adequately re-imagine client needs. A phased innovation interacts with perspectives and, as a result, the multi-channel trigger event adds value and enables the team players taking advantage of the efficient mindsets. We are working hard to swiftly visualize our non-linear accountability; nevertheless, our organization will proactively go the extra mile to build end-to-end initiatives.
Ai inteles ceva? Daca raspunsul e “da”, you’re doomed. Ai mai avea o sansa infima doar daca ai fugi in secunda asta intr-o padure, de unde sa revii printre oamenii normali abia dupa ce uiti sensul cuvantului “powerpoint”.
Daca raspunsul e “nu”, esti ok. Ma gandesc, totusi, ca iti suna familiar, mai ales daca ai avut vreodata vreo legatura, fie si pe departe, cu mediul corporatist. Uite, daca se intampla sa ai de facut intr-o zi un raport sau o prezentare (eu nu-ti doresc raul, da’ nu stii niciodata ce se poate intampla), ai la dispozitie un Corporate Bullshit Generator pe care il poti folosi linisit. N-o sa-si dea nimeni seama ca frazele sunt produse de un soft, sunt exact – da’ exact! – la fel de pline de substanta ca si alea care circula in mod obisnuit prin birouri.
Ziceam ca “Before Sunrise” e incarcat de dialoguri, dar continuarea il bate la capitolul asta. Practic, tot filmul e un dialog pe care cei doi il poarta in timp ce traverseaza Parisul, amintirile si pe ei insisi. Din cauza Datorita chestiei asteia, finalul m-a surprins nitel, parca a venit prea repede (dar nu, chiar trecusera 80 de minute).
Si legat tot de asta, Delpy si Hawke merita o bulina in plus pentru cadrele trase “dintr-o bucata” – sunt bucati lungi de cateva minute in care cei doi bantuie pe stradute si vorbesc (din nou, foarte natural) tot felul de chestii, iar filmarea e facuta cu o singura camera.
Primului film i-as da 7.8, astuia paaaarca o idee mai putin, fara sa-mi dau seama exact de ce. Dar nota e tot una mare, 7.6. Pentru ca inteligenta e foarte, foarte sexy.
SPOILER ALERT! Daca n-ai vazut ultimul episod din Game of Thrones si ai de gand sa-l vezi, poate ar fi mai bine sa te opresti aici cu cititu’.
Un lucru e cert: in GoT, razboaiele sunt muuult mai putin periculoase decat nuntile. Initial, ai fi zis ca doar baietii aia veseli, Dothraki, sunt fascinati de decoratiunile in nuante de rosu, da’ se pare ca moda s-a raspandit rapid si in Westeros. Eu, daca as fi in locul celor de aici (ma rog, a alora au reusit sa supravietuiasca), m-as gandi foarte serios inainte sa mai merg la vreo nunta.
Partea buna a partii rele, ca sa zic asa, e ca ultima astfel de manifestare cultural-artistica a avut ca rezultat disparitia celui mai detestat personaj din istoria galactica a cinematografiei si televiziunii. Despre Joffrey Baratheon vorbesc, bineinteles. The Lord of Light (si George R.R. Martin) merita niste ofrande pentru chestia asta, altfel cred ca bietul Jack Gleeson, actorul, sfarsea linsat chiar de colegii de la Trinity College, la o bere. Faptul ca nu-s singurul caruia i-a placut episodul asta s-a vazut si din miile de mesaje care au invadat Tweeter-ul imediat dupa aia. Uite aici 50 dintre cele mai amuzante.
