bucatarie

[three_fourth last=”no”]
De muuulti ani, cafeaua mea de dimineata isi face aparitia in univers cu ajutorul unui espressor moka de genul astuia. Rezultatul e un lichid care te scoala din morti si te si baga inapoi daca exagerezi, atat de tare e. Partea proasta e ca m-am plictisit de gustul lui. Plus ca nu-i la fel de aromat ca un espresso din ala de la cafenea (de spuma nici nu mai vorbesc, n-are cum sa apara asa ceva). Plus ca in fiecare zi trebuie sa-i spal cele trei componente (de obicei, chiar inainte sa-mi beau cafeaua, ceea ce e groaznic, ti-e clar).
Asa ca mi s-a pus pata sa-mi iau un espressor. Ceea ce, la capatul a doua zile de citit specificatii tehnice si review-uri, plus o zi livrarea, s-a si intamplat. N-aveam nici chef, nici spatiu, nici buget pentru cine-stie-ce scula cu pretentii profesionale, da’ nici nu puteam sa iau o tampenie de utilaj care sa faca o cafea mai proasta decat aia la ibric, asa ca fericitul dispozitiv care va avea onoarea sa-mi prepare cafeaua de azi inainte e un espressor DeLonghi pe care l-am si prins cu ceva reducere (suficient cat sa mai adaug in comanda si un mixer, da’ despre el mai vorbim cand fac prima supa-crema). L-am si testat, iti dai seama ca nu era sa astept pana maine dimineata: lichidul e cremos, e aromat, ma declar satisfacut. Acu’ mai ramane doar sa ma duc pana la Odaia cu Cafea sa-mi iau o Blue Jamaica proaspat macinata. Cunoscatorii stiu de ce.

Note: sponsored link
[/three_fourth]
[one_fourth last=”yes”]