Daca n-ai sti ca-i un film mexican, facut de un mexican cu si despre un fragment de viata din Mexic, ai zice ca iar a facut un regizor european (eventual roman) o chestie dupa reteta care de obicei e castigatoare la Cannes. Aceleasi cadre statice lungi (frate, oricat ati incerca sa ma convingeti de simbolismul lor, alea se cheama poze, nu secvente de film), aceleasi momente de tacere carora nu le vad rostul (da, ma, nu inteleg eu ce-i aia arta), acelasi sound brut de parca toti inginerii de sunet au disparut intr-un cataclism, acelasi stil de a arata niste fapte intr-o forma parca neprelucrata (dar cu realismul asta sunt de acord uneori, asa ca nu-l consider neaparat o chestie negativa). Cert e ca reteta a functionat, asa ca regizorul a plecat acasa de la Cannes cu un premiu in buzunar. Iar povestea e si ea ok. Ii dau 6.5.