Nu, nu m-am transformat brusc intr-un adolescent american idiot care striga din trei in trei “it’s awsome!”, “it’s epic!”; chestia asta chiar e epica, asa se cheama ea: muzica epica. Cel putin deocamdata, toate celelalte CD-uri din masina au fost trecute in rezerva, parca-i mai usor sa schimbi vitezele pe Two Steps From Hell si Mark Petrie. Iar figurile mirate de tipul “what theee…?!” pe care le vad la ceilalti participanti la trafic ajunsi intamplator suficient de aproape incat sa auda sunt priceless.