Duminica dupa-amiaza, pe niste coclauri. Vrei sa bei o cafea, vezi o pensiune, intri. Nu esti convins ca-i deschisa, dar e cam singura din zona. “Buna ziua”, zice un om care se desprinde din grupul din curte, privindu-te un pic intrebator. “Am vrea sa bem o cafea”, zici. “Aaa… nu servim, stiti…”, dupa care adauga rapid: “Dar luati loc la o masa si va aduc eu o cafea”. Apare in doua minute, cafeaua e buna, un pustan de 3 ani vrea sa te joci cu el cu mingea, in jur sunt flori. “Stati cat vreti, nu trebuie sa platiti nimic, e din partea noastra”. Really? Asa, pur si simplu? Asa, pur si simplu.